27 mart.

„Ziua naturala”

Eu nu stiu cum sa il scap pe copilul meu de toate “device”-urile care ne-au invadat. E atat de preocupat de ele, de tipul de informatii pe care il pun la dispozitie si de fluxul lor. Jocuri de toate felurile, tutoriale, clipuri cu youtuberi, aplicatii… O virtualitate intreaga!

Beneficii:

  • tot ce se poate achizitiona din seturi de jocuri de invatare (de ex. http://www.lernspass-fuer-kinder.de/ … si aplicatiile de android echivalente);
  • informatii inclusiv stiintifice din spoturi cu experimente, cu animale, cu copii, cu jocuri;
  • un “je ne se quoi” din jocurile interactive de ps4 sau tableta… cu mult suspans si satisfactie;
  • o limba engleza gratis cu o fluenta de invidiat;
  • un soi de incredere de sine (“las ca stiu eu, ca am vazut pe youtube!”);
  • si de deschidere catre invatare, informatii;
  • disponibilitatea de a urmari si impreuna cu cei mari si de a primi explicatii pe marginea unor lucruri noi;
  • disponibilitatea pentru tipul de audiobook cu imagine (care sustine disponibilitatea pentru lectura – el cere sa i se citeasca in fiecare seara);

Dezavantaje:

  • o anume rupere de realitate, cu atac asupra concentrarii;
  • lupta pentru “timp virtual”, cu atac, de exemplu, asupra orei de culcare;
  • nemultumirea/criza ca “timpul virtual” se termina (deoarece in virtualitate … nimic nu se termina, oricand o poti lua de la capat);
  • refuz fata de alte activitati;
  • … altele, pe care poate nu le vad (sunt multe articole pe tema asta… foarte limpezi sau foarte insistente).

Revin asupra ideii ca cel mai greu este sa il determin sau sa il ajut sa se desprinda de obiectul magic din mana lui. E momentul unei mici crize in care eu trebuie sa fiu ferma, iar el plange cu jale si se roaga de mine cu hotarare pentru inca zece minute si pentru inca zece si inca zece. Inca cinci? Doua minuuuuteeee, te roooog! Te rooooog! Te roooooog!

Pana intr-o zi in care in schimbul a inca zece minute mi-a promis ca a doua zi… e “zi naturala”.

Ura! A doua zi am strans tot si am incuiat tot, am renuntat si eu la propriul telefon… si m-am tinut cu dintii de “ziua naturala”. Nu a fost usor la inceput… Ma plictiseeesc! Noroc ca citisem cat de productiva e plicta la sapte ani! Din plicta am dat in jale, am epuizat-o cam in juma de ora de plans, dar apoi am jucat Gobblet, Dao, Pilos, Dobble si am citit, am re-descoperit chestii faine in sertarele cu jucarii (doua la numar), apoi am dat iar in plicta… si asta a fost.

Doar ca “ziua naturala”a ramas in calendar tot a doua zi! In continuare trebuie sa ma tin cu dintii de ea. E productiva si linistitoare.

26 mart.

Ora de sport

Ora de sport, sustinuta de profesoara noastra de sport, este foarte iubita de catre gradinarii nostri (la Compania Mica o avem in program de doua ori pe saptamana), si de scolarii pe care ii primim dupa-amiaza. Parca nu se mai satura. 

Si cand da vremea buna si o facem in parc… e un deliciu! Ne place atat de mult incat, in zilele in care nu avem sport,ne jucam de-a ora de sport! Facem educatie fizica intre noi… asa de dragul miscarii!

 

15 mart.

Viata secreta a copacilor

Peter Wohlleben este un padurar foarte curajos. A descoperit o societate secreta. Cea a copacilor. I-a studiat indeluung, s-a apropiat de ei si i-a observat. El stie ca ei, copacii, au o viata, cam ca a oamenilor, dar intinsa pe sute de ani si mii de hectare. Ei simt, comunica, invata, se apara si apara la randul lor. Au personalitati diferite, vieti diferite, traite la o intensitate nebanuita pana acum. Au pana si un www al lor : “wood wide web”

Cartea lui Peter Wohlleben: “Das geheime Leben der Bäume: Was sie fühlen, wie sie kommunizieren – die Entdeckung einer verborgenen Welt” ne introduce intr-o lume parca similara oamenilor, in lumea unor fiinte multiseculare cu care omul a fost intotdeauna prieten. O lume a unor fiinte “simtitoare”, cum le-a definit el. Peter Wohlleben si-a propus sa o inteleaga si sa ne-o comunice.

Sta sa dea primavara… Ne propunem sa iesim cu copiii si sa vedem copacii cei mai batrani si cei tineri, plantati acum vreo 5 ani in Parcul Circului, … oare ne transmit ceva din secretele lor? Mai intai dam o tura sa vedem ce a mai inverzit si ce a mai inflorit. E o experienta placuta… ne intalnim cu natura, cu oameni, cu situatii noi, cu noi insine, cu multa joaca in aer liber! Acum… desigur putem fi mult mai atenti la copaci (sa vedem daca intelegem cat de mult se aseamana ca “stil” de viata). Parcul e viu, e proaspat, nu oboseste niciodata sa ne primeasca, sa ne imbie cu starea de bine si de libertate…

05 mart.

Un pic de iarna de alta data

Povestile spuse in imagini, actiune si muzica sunt de neuitat. Impresioneaza prin armonie si intelesuri simple. Ne arata cat de nemijlocita e bucuria, ne imbogatesc universul interior.

“The Snowman” (animatie dupa cartea omonima de Raymond Briggs, cu muzica de Howard Blake, premiata in 1982 cu premiul BAFTA) este una dintre productiile care ne aduc aminte de copilarie, acea copilarie de care ne e invariabil dor. Priviti-o impreuna cu copiii. Va va face bine!