24 nov.

Cafeaua de dimineata

Diminetile la Compania Mica sunt blande si voioase, uneori chiar generoase. Copiii sunt proaspeti, vorbareti si mancaciosi. Inainte insa sa soseasca primul copil, sosesc primii membri ai echipei, asa, putin mai devreme, cat pentru o cafea buna, si inca una, poate o imbucatura impreuna si o scurta pregatire. Un scurt respiro inainte de du-te vino-ul diminetii, al zilei, uneori. Oamenii aduc cu ei omenescul lor cald si invaluitor – o valoare pe care o apreciem, o sustinem si de care ne bucuram. O zacusca, un ceai nou, o reteta, o problema la care asa, ca la bucatarie, apare si solutia, propuneri, aduceri aminte, e ziua copilului meu, luati niste gogosi. Sentimentul acela al diminetii este bun de avut, de primit, de dat mai departe.  Zambete pe sub masti, intelegeri omenesti, legaturi … care cu timpul devin puternice. Atitudinile prietenoase si politicoase sunt aceleasi pe care incercam sa le transmitem copiilor. Este normal sa le exersam intre noi in fiecare zi. Si sa ne bucuram impreuna de timpul pe care ni-l acordam inainte sa incepem munca.

18 nov.

 Luati loc, va rog!

Se poate si doar cu planse, cu schite, fise de lucru sau cu filmulete online sau soft educational. Dar atunci cand faci din invatare un eveniment, te asiguri ca faci ceva de neuitat. Pentru ca procesul este foarte delicat. Si e mimetic. Si e declansat de o surpriza, de o rupere de ritm. Transpar atat dedicatia cat si inventivitatea educatorului, se vede pregatirea, se simte gustul pentru realitatea frumoasa (realitatea frumoasa e cateodata facuta, pregatita,… bibilita). Si apoi implicarea copiilor, rolurile pe care si le iau si pe care le joaca. Eu sunt la restaurant. Eu sunt la nunta! Eu sunt la o petrecere. Si petrecerea continua cu imaginatie, transfer de continuturi, abilitati, limba germana, exercitiu social si consolidare de bune maniere. Cand trece chelnerul, nu uitam sa ii cerem nota. Politicos.

26 oct.

Habemus civitatem

Avem o comunitate.

Mica. Dar inimoasa si hotarata. Parinti dedicati, adulti responsabili. Oameni autentici, curajosi in fata schimbarilor si pregatiti sa reactioneze, sa contribuie cu solutii. Si cu bani. Ceea ce in ziua de azi este un semn de…foarte buna intelegere a situatiei. Si de comunitate cu valori comune.

Si acum povestea.

Introducere. Compania Mica se confrunta cu dificultatile momentului… cum ar fi, printre altele, sa incerci sa educi copii… cu restrictii, cu distantare, cu teama in fata necunoscutului, cu sentimentul ca poate ai scapat ceva din vedere, ca mai poti introduce inca o masura de precautie in plus, desi nimic nu garanteaza … efectul sperat. Si dincolo de ingrijorarile, care ne insotesc pe toti, cu alte dificultati mult mai palpabile.

Actiunea. Ne gandeam sa achizitionam pentru toate salile din Compania Mica purificatoare de aer performante, care sa sporeasca nu doar calitatea aerului ci sa creasca si nivelul de igiena in spatiile in care copiii petrec multe ore pe zi. Am cautat cea mai buna solutie. Ea ne depasea cu mult bugetul de investitii, vlaguit din martie incoace… semnificativ. Pentru ca vine sezonul rece si umed si nu mai putem face activitatile doar afara … aveam de facut ceva ca sa atingem si acest obiectiv important. Am impartasit preocuparea noastra cu mica noastra comunitate de parinti.

Punctul culminant: reactiile au fost peste asteptari! Ce oameni faini! S-au implicat cu totul: au contribuit personal, au gasit solutiile optime, discounturi de pe unde se putea. Si rezultatul e ca …avem purificatoare! Aer curat, copii in mai mare siguranta, linistea parintilor, echilibrul si increderea educatorilor!

Am inteles ca nu avem doar purificatoare. Ci mai ales o comunitate matura si valoroasa.

Ii suntem recunoscatori.

10 oct.

„Pasi mici”

Cat sunt acasa cu parintii, copiii invata sa fie fericiti, sa vrea, sa se adapteze vietii, mediului, sa faca pasi, sa ia mici decizii.

Invata sa fie, sa se manifeste prin comportament, mai tarziu prin limbaj. PRIN MIMETISM… Metoda eficienta pe care nu o abandoneaza decat atunci cand valoarea ei scade de tot. Lor li se pare important sa fie ca ceilalti si mai apoi sa fie cum decid ei, in functie de toti factorii din jur.

Cea mai importanta decizie pare a fi aceea de a vedea fericirea in jur, prin urmare de a-i face fericiti pe cei de alaturi.

Acestia sunt factori de invatare si, printre ei, importanta este relatia cu ceilalti si confruntarea dintre interesele (nevoile) proprii si interesele celorlalti.

Parintii au rolul lor de zei si obectivele lor de dezvoltare a copilului pe termen lung.
Bunicii au rolul lor de magi si zane bune (ei nu cer nimic, nu refuza nimic… rolul lor e cu atat mai important cu cat… parintii par ca nu il accepta… de la ei copiii invata ca fericirea e gratis!)

Ajungand la gradinita, copilul se intalneste cu educatorul, care are obiectivele lui (date de programa nationala, de exemplu, si altele, date de vocatie, instrumentele de educatie pe care si le-a dezvoltat). Cu educatorul relatia e alta. Pozitiva, fara cea mai mica indoiala (altfel relatia NU EXISTA), dar in grup, cu reguli, structura, rutina, dialog, descoperire… si mai nou ,,online”.

Ce invata copilul alaturi de educator (chiar si la distanta)… e poate cel mai important: ca e pe cont propriu si ca asta e bine.
Compania Mica

02 sept.

,,Pa, tati!”

De la 1 septembrie ni se va cere precautie, respect, grija, curaj… si rabdare. Inceputul de an ,,grădinaresc” ne pune în situatia de a constientiza valorile enumerate mai sus, de a le pune in discutie impreuna cu copiii nostri, cu familia, cu cei in contact cu care venim in mod normal. Repet: normal.

De ce e important? Si ce e normal?

Pe de o parte avem ocazia sa realizam ca mult din cotidianul nostru este trait ca automatism – cand de fapt in spate se ascunde cate un principiu valoros, bun de transmis mai departe. Pe de alta parte modul in care ne adaptam la o situatie dificila, poate chiar periculoasa, genereaza comportamente benefice, care pentru o perioada mai scurta sau mai lunga vor defini acest ,, normal” al relatiilor noastre.

Ne spalam pe maini, purtam masca, dezinfectam, pastram distanta din precautie, respect, grija. Ne strecuram printre dificultatile zilei cu curaj si … avem rabdare sa facem lucrurile corect, sa le ducem cu bine pana la capat. Si cu sanatate.

S-a dus vremea vitezei si neatentiei. Parintele care isi va aduce de la 1 septembrie copilul la Compania Mica, il va preda nu doar cu zambet si politete, ci si cu precautie, respect, grija, curaj si rabdare – va astepta, la distanta necesara, cu masca pusa, afara in aer liber, alaturi de copil, pana cand acesta va fi preluat.

,,Pa, tati!”

,,Pa, iubire! Nu uita sa ai grija de tine si de altii, asa cum am povestit pe drum!”

Un alt element benefic al ,,procedurii” este ca pe nebagatelea de seama copilul va invata sa se ,,preia” singur*, intrucat contactele trebuie limitate cat mai mult – se va dezinfecta singur, isi va schimba incaltamintea singur, isi va atarna haina pe umeras singur, se va spala pe maini temeinic, va fi din ce in ce mai atent la ce atinge, ce foloseste, la convietuirea cu cei din jur, asa un pic mai la distanta.  Si vor purta si masca daca e nevoie.

 

* singur, dar sub supraveghere

photo by prostooleh / Freepik

21 aug.

E momentul

Este un timp al indoielii, nu al revenirii. Inca. Un timp in care mici si mari suntem pusi la incercare. Ne intrebam constiincios despre conduita, solutii, respect (… masca), devenire, sens. Si despre supravietuire. Despre viitor.
Viitorul e aici, caci septembrie se apropie. Cei mici trebuie si vor fi crescuti, educati, indiferent de situatie, pentru ca cei mari inteleg miza: ei, copiii, sunt viitorul. Iar cei mari vor sti ce au de facut si vor avea curajul si constiinta sa o faca (virusul nu fuge dupa noi, doar noi de el, ceea ce e o buna solutie).
Avem niste date, avem legislatie, sa le punem la treaba! Desi acum nu o prea credem, combinatia (informare corecta si respect pentru prevederile legale) functioneaza. Sa fim realisti si curajosi, repet, e acum important.
Nu e usor, dar nici nu e mortal. Dincolo de masti, sapun, dezinfectanti, reguli… e o viata frumoasa care merge mai departe si pe care cei mici o deprind de la cei mari. Sa nu ii lasam balta. Sa ii crestem, sa ii educam.
Educatia in vremea pandemiei inseamna un pas important in constiinta noastra sociala: nu doar experienta e importanta si constructiva, ci si (mai ales) respectarea conditiilor realitatii in care traim.
Buna ziua, multumesc, strange dupa tine, fa-ti patul, incalta-te singur, trage apa si spala-te pe maini… au fost poate puse prea mult la coada dupa orele de pian, aikido, arta si antreprenoriat. Inapoi la reguli si conduite … si pun pariu ca scad cifrele si se aplatizeaza curba… Asta e performanta zilei de azi. Si nu e putin!!!
E un moment de reevaluare a ceea ce suntem si a ceea ce transmitem, noi, cei mari, celor mici.
E momentul.

24 iun.

Cum sta treaba …

Am reluat activitatea, la noi, la Compania Mica. Cu precautie, cu strictete pe alocuri (acolo unde trebuie). Cu cativa copii (tocmai aceia care au acum nevoie de mingea la fileu, dat fiind ca urmeaza interviul de limba germana pentru accesul la scolile cu predare in limba germana).

Ocazia asta e buna si pentru noi, cei mari, sa vedem ce inseamna in realitatea copiilor reglementarile de igiena si securitate in conditiile date.

Copiii se feresc putin. Stai cu instructiunile pe ei si cu pompa de dezinfectant, dar realitatea lor e centrata pe copilaria lor… Atata fericire si sporovaiala si explozie de idei nu am mai vazut. Din martie. Realitatea lor a ramas acolo unde trebuie. Repet, ancorata in copilaria lor.

Iar germana? E si ea acolo unde trebuie! Dupa trei luni de eforturi uriase intr-un domeniu necunoscut si un mediu greu de invins, ca sa spun asa, am constatat o acumulare inimaginabila. Copiii au nevoie sa invete si o fac, desi, prinsi cu ale noastre, noua ni se pare ca nu.

Nu vreau sa generalizez, ci sa precizez: probabil ce am reusit noi, educatorii Companiei Mici, sa facem online, lor le-a priit.

Am izbandit pana acum, o vom face si de acum incolo. Si in ce priveste educatia, si in ce priveste bunul mers al tuturor aspectelor vietii noastre de copii si oameni mari, alaturi.

Suntem unde trebuie. Nu pare ca avem ceva de recuperat. Nici la germana.

Basca am invatat sa vorbim si cu masca pe fata. Si sa ne bucuram ca ne spunem lucruri importante. Masca nu ne impiedica.

16 iun.

Kunststunde, ora de arta

… ne ajuta sa vorbim nu doar despre forme si culori, artisti si tehnici, ci si despre ce ne place sau nu, despre ce avem de inteles nu numai din arta, ci si din realitatea … placuta sau, uneori, dificila.

Arta e un bun prilej sa traducem, poate, lucrurile care ne inconjoara in altceva… poate abstract, dar frumos, nenormat, dar in controlul nostru. Ce ne preocupa avem voie sa exprimam asa cum simtim, iar pentru copii, in perioada aceasta in care au fost pusi la incercare, iar copilaria lor a luat o forma mai austera decat ne-am fi inchipuit vreodata, o linie continua pe o foaie alba, pe care ei o traseaza cum vor ei, o pensula mustind de culoare, cu care acopera campuri neregulate, dar pe care le stapanesc cum le face placere, … e un moment eliberator…

Dupa ce se incheie ora, ei trec la alte desene sau picturi, explica parintilor ce au facut si ce idee noua le-a venit, sau fac altceva. Dar pleaca cu acel sentiment ca au facut cu mana lor ceva important, au vorbit lucruri despre ei si lumea care ii inconjoara…

Pe scurt, copiii au nevoie de arta, pentru ca au emotii. Ele sunt acolo: cele pozitive merita exprimate pentru a fi consacrate, cele negative … pentru a fi consumate. In arta … persista ceea ce ne face bine.*

Una dintre temele care apar in dialogurile lor este prietenia. Ei nu trebuie sa si-o defineasca, ei o traiesc sincer si nemediat. Definitia… o gasim in cantec, da, tot la ora de arta.

https://www.youtube.com/watch?v=GddMcIghioY&list=RDGddMcIghioY&index=1

Si ora e perfecta.

*Pentru parintii interesati de importanta faptului ca in arta ne regasim, ne bucuram si ne imbunatatim, iar arta ,,face ca lumea sa devina acasa” pentru noi toti, un documentar BBC si un filosof, Sir Roger Scruton:

https://documentare.rightbe.com/documentare-spirituale-2/de-ce-frumusetea-conteaza-why-beauty-matters-documentar

11 iun.

Mic dejun cu cei dragi

Desi suntem in fiecare zi impreuna cu copiii ne e dor de o intalnire autentica cu ei. Ne e dor de ei, de reactiile lor, spontaneitatea lor, bucuria lor, … de PREZENTA lor.

Si pentru ca de obicei… o masa delicioasa impreuna parca ne aduce intotdeauna mai aproape, am introdus micul dejun intre noi. Noi si copiii, ca de obicei in zilele de alta data.

Nu e o lectie online, nu e un simplu ,,zoom“. E momentul nostru. Ne instalam la masa pusa ca pentru un eveniment important, ne uram pofta buna, ne intrebam ce am ales sa mancam si de ce, apoi infulecam cu pofta … e pofta unui moment in care distantarea sociala e mai putin apasatoare. Educatorii sunt bucurosi, copiii ce sa mai zic, mai mai ca si-ar oferi o clatita sau un iaurt cu fructe prin intermediul ecranului…

Pofta de viata. Asta invatam noi, cei mari, de la ei. Vedem adaptare, rabdare, chiar intelegere… dar mai ales pofta de viata.

12 mai

,,Lesestund’ hat Gold im Mund“

… ar suna pe romaneste la fel de bine:

,,Ora de lectura are aur in gura.”

Proverbul original este un fel de ,,cine se trezeste de dimineata departe ajunge”.

La fel si acela care citeste mult.

Titlul articolului este de fapt denumirea pe care am dat-o orei noastre de lectura de la ora 16:00. Este online, cam ca tot ce se face in materie de educatie in ultima vreme.

Nu e o ora pe care sa o fi propus cu scopul de a creste vreo audienta sau a fideliza pe micii nostri clienti, … ci este ora care incheie ziua “de invatare”, face placere tuturor, aduce liniste si relaxare. Descopar, de sase saptamani, adica de 30 de ore de lectura, ca nu doar cititul este important, ci si cititul pentru altii, cu voce tare, cu imagini…in care se vede textul (astfel incat cei care nu citesc sa fie sensibilizati la ideea de text prezent, iar cei care stiu sa citeasca… sa poata urmari in voie…).

E un deliciu care se cuvine tuturor copiilor, cititori sau inca nu. E un mod de a impartasi… ce e mai bun din noi cu cei mai pretiosi dintre noi.

Ii invitam pe toti cei mici, doritori de lectura in limba germana, sa ni se alature. Obisnuintele de lectura trebuie cultivate indiferent de vremuri…

Iar pe cei mari ii invitam sa citeasca ,,Lumea scrisa. Povesti care au schimbat oamenii, istoria si civilizatia” de Martin Puchner,   ,,o privire fascinanta asupra evolutiei scrierii in ultimii 5000 de ani”… Si a citirii!