02 sept.

,,Pa, tati!”

De la 1 septembrie ni se va cere precautie, respect, grija, curaj… si rabdare. Inceputul de an ,,grădinaresc” ne pune în situatia de a constientiza valorile enumerate mai sus, de a le pune in discutie impreuna cu copiii nostri, cu familia, cu cei in contact cu care venim in mod normal. Repet: normal.

De ce e important? Si ce e normal?

Pe de o parte avem ocazia sa realizam ca mult din cotidianul nostru este trait ca automatism – cand de fapt in spate se ascunde cate un principiu valoros, bun de transmis mai departe. Pe de alta parte modul in care ne adaptam la o situatie dificila, poate chiar periculoasa, genereaza comportamente benefice, care pentru o perioada mai scurta sau mai lunga vor defini acest ,, normal” al relatiilor noastre.

Ne spalam pe maini, purtam masca, dezinfectam, pastram distanta din precautie, respect, grija. Ne strecuram printre dificultatile zilei cu curaj si … avem rabdare sa facem lucrurile corect, sa le ducem cu bine pana la capat. Si cu sanatate.

S-a dus vremea vitezei si neatentiei. Parintele care isi va aduce de la 1 septembrie copilul la Compania Mica, il va preda nu doar cu zambet si politete, ci si cu precautie, respect, grija, curaj si rabdare – va astepta, la distanta necesara, cu masca pusa, afara in aer liber, alaturi de copil, pana cand acesta va fi preluat.

,,Pa, tati!”

,,Pa, iubire! Nu uita sa ai grija de tine si de altii, asa cum am povestit pe drum!”

Un alt element benefic al ,,procedurii” este ca pe nebagatelea de seama copilul va invata sa se ,,preia” singur*, intrucat contactele trebuie limitate cat mai mult – se va dezinfecta singur, isi va schimba incaltamintea singur, isi va atarna haina pe umeras singur, se va spala pe maini temeinic, va fi din ce in ce mai atent la ce atinge, ce foloseste, la convietuirea cu cei din jur, asa un pic mai la distanta.  Si vor purta si masca daca e nevoie.

 

* singur, dar sub supraveghere

photo by prostooleh / Freepik

21 aug.

E momentul

Este un timp al indoielii, nu al revenirii. Inca. Un timp in care mici si mari suntem pusi la incercare. Ne intrebam constiincios despre conduita, solutii, respect (… masca), devenire, sens. Si despre supravietuire. Despre viitor.
Viitorul e aici, caci septembrie se apropie. Cei mici trebuie si vor fi crescuti, educati, indiferent de situatie, pentru ca cei mari inteleg miza: ei, copiii, sunt viitorul. Iar cei mari vor sti ce au de facut si vor avea curajul si constiinta sa o faca (virusul nu fuge dupa noi, doar noi de el, ceea ce e o buna solutie).
Avem niste date, avem legislatie, sa le punem la treaba! Desi acum nu o prea credem, combinatia (informare corecta si respect pentru prevederile legale) functioneaza. Sa fim realisti si curajosi, repet, e acum important.
Nu e usor, dar nici nu e mortal. Dincolo de masti, sapun, dezinfectanti, reguli… e o viata frumoasa care merge mai departe si pe care cei mici o deprind de la cei mari. Sa nu ii lasam balta. Sa ii crestem, sa ii educam.
Educatia in vremea pandemiei inseamna un pas important in constiinta noastra sociala: nu doar experienta e importanta si constructiva, ci si (mai ales) respectarea conditiilor realitatii in care traim.
Buna ziua, multumesc, strange dupa tine, fa-ti patul, incalta-te singur, trage apa si spala-te pe maini… au fost poate puse prea mult la coada dupa orele de pian, aikido, arta si antreprenoriat. Inapoi la reguli si conduite … si pun pariu ca scad cifrele si se aplatizeaza curba… Asta e performanta zilei de azi. Si nu e putin!!!
E un moment de reevaluare a ceea ce suntem si a ceea ce transmitem, noi, cei mari, celor mici.
E momentul.

24 iun.

Cum sta treaba …

Am reluat activitatea, la noi, la Compania Mica. Cu precautie, cu strictete pe alocuri (acolo unde trebuie). Cu cativa copii (tocmai aceia care au acum nevoie de mingea la fileu, dat fiind ca urmeaza interviul de limba germana pentru accesul la scolile cu predare in limba germana).

Ocazia asta e buna si pentru noi, cei mari, sa vedem ce inseamna in realitatea copiilor reglementarile de igiena si securitate in conditiile date.

Copiii se feresc putin. Stai cu instructiunile pe ei si cu pompa de dezinfectant, dar realitatea lor e centrata pe copilaria lor… Atata fericire si sporovaiala si explozie de idei nu am mai vazut. Din martie. Realitatea lor a ramas acolo unde trebuie. Repet, ancorata in copilaria lor.

Iar germana? E si ea acolo unde trebuie! Dupa trei luni de eforturi uriase intr-un domeniu necunoscut si un mediu greu de invins, ca sa spun asa, am constatat o acumulare inimaginabila. Copiii au nevoie sa invete si o fac, desi, prinsi cu ale noastre, noua ni se pare ca nu.

Nu vreau sa generalizez, ci sa precizez: probabil ce am reusit noi, educatorii Companiei Mici, sa facem online, lor le-a priit.

Am izbandit pana acum, o vom face si de acum incolo. Si in ce priveste educatia, si in ce priveste bunul mers al tuturor aspectelor vietii noastre de copii si oameni mari, alaturi.

Suntem unde trebuie. Nu pare ca avem ceva de recuperat. Nici la germana.

Basca am invatat sa vorbim si cu masca pe fata. Si sa ne bucuram ca ne spunem lucruri importante. Masca nu ne impiedica.

16 iun.

Kunststunde, ora de arta

… ne ajuta sa vorbim nu doar despre forme si culori, artisti si tehnici, ci si despre ce ne place sau nu, despre ce avem de inteles nu numai din arta, ci si din realitatea … placuta sau, uneori, dificila.

Arta e un bun prilej sa traducem, poate, lucrurile care ne inconjoara in altceva… poate abstract, dar frumos, nenormat, dar in controlul nostru. Ce ne preocupa avem voie sa exprimam asa cum simtim, iar pentru copii, in perioada aceasta in care au fost pusi la incercare, iar copilaria lor a luat o forma mai austera decat ne-am fi inchipuit vreodata, o linie continua pe o foaie alba, pe care ei o traseaza cum vor ei, o pensula mustind de culoare, cu care acopera campuri neregulate, dar pe care le stapanesc cum le face placere, … e un moment eliberator…

Dupa ce se incheie ora, ei trec la alte desene sau picturi, explica parintilor ce au facut si ce idee noua le-a venit, sau fac altceva. Dar pleaca cu acel sentiment ca au facut cu mana lor ceva important, au vorbit lucruri despre ei si lumea care ii inconjoara…

Pe scurt, copiii au nevoie de arta, pentru ca au emotii. Ele sunt acolo: cele pozitive merita exprimate pentru a fi consacrate, cele negative … pentru a fi consumate. In arta … persista ceea ce ne face bine.*

Una dintre temele care apar in dialogurile lor este prietenia. Ei nu trebuie sa si-o defineasca, ei o traiesc sincer si nemediat. Definitia… o gasim in cantec, da, tot la ora de arta.

https://www.youtube.com/watch?v=GddMcIghioY&list=RDGddMcIghioY&index=1

Si ora e perfecta.

*Pentru parintii interesati de importanta faptului ca in arta ne regasim, ne bucuram si ne imbunatatim, iar arta ,,face ca lumea sa devina acasa” pentru noi toti, un documentar BBC si un filosof, Sir Roger Scruton:

https://documentare.rightbe.com/documentare-spirituale-2/de-ce-frumusetea-conteaza-why-beauty-matters-documentar

11 iun.

Mic dejun cu cei dragi

Desi suntem in fiecare zi impreuna cu copiii ne e dor de o intalnire autentica cu ei. Ne e dor de ei, de reactiile lor, spontaneitatea lor, bucuria lor, … de PREZENTA lor.

Si pentru ca de obicei… o masa delicioasa impreuna parca ne aduce intotdeauna mai aproape, am introdus micul dejun intre noi. Noi si copiii, ca de obicei in zilele de alta data.

Nu e o lectie online, nu e un simplu ,,zoom“. E momentul nostru. Ne instalam la masa pusa ca pentru un eveniment important, ne uram pofta buna, ne intrebam ce am ales sa mancam si de ce, apoi infulecam cu pofta … e pofta unui moment in care distantarea sociala e mai putin apasatoare. Educatorii sunt bucurosi, copiii ce sa mai zic, mai mai ca si-ar oferi o clatita sau un iaurt cu fructe prin intermediul ecranului…

Pofta de viata. Asta invatam noi, cei mari, de la ei. Vedem adaptare, rabdare, chiar intelegere… dar mai ales pofta de viata.

12 mai

,,Lesestund’ hat Gold im Mund“

… ar suna pe romaneste la fel de bine:

,,Ora de lectura are aur in gura.”

Proverbul original este un fel de ,,cine se trezeste de dimineata departe ajunge”.

La fel si acela care citeste mult.

Titlul articolului este de fapt denumirea pe care am dat-o orei noastre de lectura de la ora 16:00. Este online, cam ca tot ce se face in materie de educatie in ultima vreme.

Nu e o ora pe care sa o fi propus cu scopul de a creste vreo audienta sau a fideliza pe micii nostri clienti, … ci este ora care incheie ziua “de invatare”, face placere tuturor, aduce liniste si relaxare. Descopar, de sase saptamani, adica de 30 de ore de lectura, ca nu doar cititul este important, ci si cititul pentru altii, cu voce tare, cu imagini…in care se vede textul (astfel incat cei care nu citesc sa fie sensibilizati la ideea de text prezent, iar cei care stiu sa citeasca… sa poata urmari in voie…).

E un deliciu care se cuvine tuturor copiilor, cititori sau inca nu. E un mod de a impartasi… ce e mai bun din noi cu cei mai pretiosi dintre noi.

Ii invitam pe toti cei mici, doritori de lectura in limba germana, sa ni se alature. Obisnuintele de lectura trebuie cultivate indiferent de vremuri…

Iar pe cei mari ii invitam sa citeasca ,,Lumea scrisa. Povesti care au schimbat oamenii, istoria si civilizatia” de Martin Puchner,   ,,o privire fascinanta asupra evolutiei scrierii in ultimii 5000 de ani”… Si a citirii!

06 mai

Gradinita 3.1

Am realizat care este definitia unui educator: este adultul care reuseste sa viziteze copilaria, cea din prezent, a unui copil real care are nevoie de aceasta vizita. Si o asteapta.

Iar educatorul reuseste asta deoarece isi viziteaza propria copilarie (suficient de des) si apoi, poate, copilaria propriilor copii. Sau in cazuri particulare, a fratilor mai mici sau a copiilor pe care tocmai … ii va avea.

Am realizat acest lucru vazand educatoarele si educatorii Companiei Mici la treaba, intr-un mediu artificial, aproape ostil comunicarii calde, conectarii emotionale.

Online.

I-am vazut intorcandu-se cu mult succes la povestile, jocurile, activitatile propriei copilarii si a copilariilor pe care le vizitasera deja. Si la valorile pe care le gasim mereu acolo.

Am mers pe carbuni incinsi si am inteles un lucru: in urma acestei experiente, asemanatoare unei combustii (emotionale, de constiinta, profesionale)… echipa noastra va avea bucuria … de a fi infinit mai buna, de a fi prelucrat poate materiale importante (alta data nevalidate), de a fi verificat “live” metode, tehnici, conexiuni, de a se fi reevaluat … integral. De a fi.

Imi doresc pentru Compania Mica si, mai ales pentru oamenii care o alcatuiesc, care o tin in viata, cu migala si efort, ca pe un lucru pretios… ca tot ce am spus mai sus … sa fie inteles, apreciat si sustinut de mica noastra comunitate. Acum. Si in viitor.

p.s. am depasit temeri, crize, necunoscut, acum stim mult mai bine unde suntem si ce facem. Suntem 3.1. Actualizati va rog sistemul. Programul e bun. Varianta 3.2 e deja in lucru.

Multumim!

 

28 apr.

Totul va fi bine! Alles wird gut!

La Compania Mica… pare ca a inceput un altfel de an scolar… Cu emotii, cu emotii invinse, cu necunoscut, cu experiente revelatoare. Cu neasteptate bucurii in loc de buchete de flori…

Totul va fi bine! Alles wird gut!

Suntem online. De cinci saptamani. Facem in fiecare zi multe, foarte multe sesiuni online. In spatele fiecareia sunt alte ore si ore de pregatire, de adaptare a materialului didactic pentru munca de la distanta – cautam, fotografiem sau scanam, prelucram, scriem texte, traducem. Predam, ne jucam, citim, dialogam, ne intalnim  - in casa fiecaruia cu totii.

E cam ca la televiziune, in studio. Machiaj, lumina de reflectoare (altfel te sperii tu ca dascal de fata pe care o ai online). Zambet. Rabdare. Experiente noi cu ce merge si ce nu merge.

Intelegere fata de copii, fata de parinti.

Emotii. Legate de situatie, legate de noua meserie pe care o avem pentru ca am ales sa nu abandonam educatia. Ci sa o facem bine in orice conditii.

Iata ce ne spune Ana, mama Ninei:

,, Acum mai mult ca niciodata, gesturi de bunatate si generozitate imi lumineaza sufletul.

Multumesc Compania Mica pentru bucuria pe care mi-ati adus-o, cu efortul vostru sustinut de a va adapta si de a continua activitatea pentru copiii nostri. Nu e usor "sa treci digital" in meseria voastra, desi multi nu inteleg asta. Ati trecut de la meseria de educator intr-un cadru normal pt voi, la meseria de educator performer (cu parintii in public) in cateva zile. V-ati organizat si v-ati adaptat continutul educational. Ati reusit sa va conectati cu copiii mental si sufleteste in ciuda lipsei contactului direct. Felicitari pentru reusita! Felicitari pentru lectia oferita! Si multumesc ca o faceti acum, cand ne e greu tuturor! Multumesc ca ati ales sa luptati cu situatia asta, cand multi aleg o "vacanta" acasa! Sanatate!”

Iata ce ne trimite mama lui Luca:

 

Vrem sa va multumim. Sunteti mica noastra comunitate de oameni care ne inteleg si care nu ne lasa sa ne pierdem increderea.

20 feb.

„Firisor de Martisor”

Dragii nostri,

„Firisor de Martisor”, micul nostru targ, a ajuns la cea de a zecea editie. De zece ani dedicam luna februarie maiestriei si rabdarii in lucrul cu copiii, facem martisoare impreuna cu ei si le vindem la „targ” in scopuri caritabile, contribuind astfel atat la educatia copiilor din Compania Mica cat si la ajutorarea altor copii, aflati in situatii mai putin placute.

Va asteptam pe 27 si 28 februarie 2020 la targul nostru, un eveniment prin care ne propunem sa va aratam atat entuziasmul copiilor implicati intr-un proiect de traditie, cat si intelegerea pe care ei o capata in ce priveste nevoile si suferintele celor din jur.

Cu drag,

 

Compania Mica

18 feb.

„Maratonul Povestilor” cu Nicoleta Rusu

Miercuri, 19 februarie 2020, ora 10:00 „Maratonul Povestilor” cu Nicoleta Rusu – spectacol-atelier interactiv („Omida mancacioasa”, „Cei trei purcelusi”, „Ridichea uriasa”). Povestile sunt cele care, la varsta copilariei, alaturi de joc, ilustreaza cel mai bine invataturile pe care noi adultii vrem sa le transmitem copiilor. Iar daca sunt povestite interactiv in cadrul unui spectacol, reusita depaseste orice asteptare. Va asteptam cu drag!