Grădinițele sunt bune. Sunt ceva util, organizat, ajută familiile să se echilibreze în viața socială și cea de părinte, ajută copilul să se integreze în rutine, realități, grupuri, structuri și să deprindă încet-încet … viața, așa cum e ea trăită și susținută de noi, cei mari. Dacă nu ar fi, nu s-ar povesti.
Cum alegem grădinița? Este sezon de vârf pentru această întrebare … imposibil de răspuns dacă nu avem răspunsuri la niște întrebări premergătoare. Nu este despre oferte, sunt foarte multe pe piață, ci este deocamdată despre realitățile primilor ani de viață cu adevărat ante-preșcolară, adică viața în familie. Cum s-ar spune, despre materialul clientului.
O primă întrebare ar putea suna: Ce am vrut și ce am reușit ca părinți până acum, la aproape doi ani? Nu e o întrebare evaluativă, ci reflexivă – puneți-v-o cu blândețe și răbdare – nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci răspunsuri proiective: ce am de făcut de acum încolo, alături de doamnele de la grădi? Ce am învățat din realitatea cu copilul meu, ce vreau în continuare în ce privește educația lui în familie …cu susținere la grădiniță? Căci intrarea într-o comunitate educațională este începutul unei colaborări. Copilul nu crește între două lumi: familia și grădinița, ci într-una singură – lumea care urmează să fie a lui, una coerentă, pe care o va stăpâni, autonom, bucuros, curios, conștient și încrezător.
Trecem puțin printr-un chestionar? Unul doar pentru dumneavoastră, care vă ajută să conturați și transmiteți viitorilor educatori profilul celui mic și prețios.
- Ce știu despre copilul meu? Ce îi place, ce îi displace, ce îl sperie, ce îl agită, ce îl liniștește, ce îl obosește, cum reacționează la stimuli, la ceilalți copii, la conflicte, cum s-a adaptat și exact la ce?
- Ce poate copilul meu? Cum descoperă el puterea de a face lucrurile singur? Cât de mult spațiiu îi dau să exerseze singur – chiar dacă se murdărește, se lovește, se frustrează, iar eu trebuie să am răbdare?
- Care sunt regulile simple pe care deja le urmează fără ezitare sau frustrare? Cum reacționez eu la refuz, plâns ca instrument de solicitare, gesturi instinctive la supărare?
- Cât de obișnuit este acasă cu rutina de igienă, masă, somn, strâns jucării și alte obiecte? Care sunt particularitățile acestor rutine (cum adoarme, cum mănâncă)?
- Cât de des nu respectăm noi ca familie (evenimente, ieșiri, alte întreruperi) rutinele de mai sus ale copilului? Cum reacționează la aceste rupturi de ritm și cât îi ia să se reobișnuiască? Care sunt consecințele vizibile în comportament?
- Cât de obișnuit este cu ritualul de despărțire (contact vizual, zâmbet, salutul de despărțire, asigurarea verbală că mama/tata va veni, contact și comunicare prietenoasă cu adultul cu care copilul rămâne)?
- Ce considerați că rămâne în responsabilitatea familiei în continua educare a copilului? Ce așteptări aveți de la grădiniță și de la colaborarea cu educatorii?
Apoi desigur ne apropiem de întrebarea ce aleg pentru copilul meu din toate ofertele grădinițelor? Veți vedea că veți reuși să formulați așteptări legate de continuitate și de o bună dezvoltare.
Ce e important pentru noi, Compania Mică, grădiniță și creșă privată acreditată în sectorul 2, București, lângă Parcul Circului, cu program în limba germană? După 17 ani de activitate? Iată ce e important:
Să susținem:
- socializarea – ea începe înainte cu mult ca autocontrolul să se instaleze și colaborarea să devină plăcută
- autonomia – ea începe cu prima lingură care nu nimerește gura, cu prima căzătură, cu prima inițiativă dusă la capăt ușurel, ușurel
- curiozitatea – ea se satisfice și se întreține prin explorari continue
- bucuria de a învăța – deprinderile și conținuturile care nu mai sunt doar în afară, ci sunt și „ale mele” … sunt ca o ladă cu jucării plină de surprize
- respectul pentru ceilalți, pentru lumea în care trăim
Aceste lucruri „cresc” ca de la sine atunci când familia și grădinița merg în aceeași direcție, comunică și construiesc cu răbdare.
Va urma – care sunt cele mai bune întrebări de pus la prima vizită la grădiniță?
