Azi, 26 mai 2025, încep înscrierile la creșă și grădiniță, iar ministrul educației, prof. univ. dr. Daniel David, a transmis un mesaj care ne amintește cât de importantă este educația timpurie în conturarea viitorului copiilor noștri. El avertizează asupra riscului real al analfabetismului funcțional și al abandonului școlar, subliniind un lucru limpede pentru cei mai mulți dintre părinți, din păcate nu pentru toți: educația va face mereu diferența între succes și marginalizare socială, mai ales în contextul hipertehnologizării și al dinamicii actuale a societății și politicii românești.

Pornind de la profilul cognitiv, socio-emoțional și de comunicare al unui absolvent tipic de grădiniță, putem contura mai clar ce anume ar trebui să știe și să poată face acesta pentru a fi pregătit să intre în sistemul școlar obligatoriu.

Un copil care încheie anii de grădiniță trebuie să fi dezvoltat competențe esențiale care să-i susțină tranziția către școală. Astfel, ne așteptăm să aibă:

• Competențe cognitive: curiozitate față de lumea înconjurătoare, capacitatea de a observa, de a face conexiuni simple și de a înțelege relații cauză-efect, să dezvolte premize solide pentru învățarea cititului și scrisului, precum și pentru abordarea unor noțiuni matematice de bază, însoțite de o atitudine pozitivă față de explorare și învățare.
• Competențe de comunicare: să poată exprima gânduri și emoții, să înțeleagă și să răspundă la întrebări, să înceapă să negocieze și să colaboreze cu ceilalți, să arate un profil de comunicare bogat, cu inițiativă în exprimarea nevoilor și dorințelor, dar și cu o dorință de integrare socială.
• Competențe socio-emoționale: să gestioneze emoțiile și să manifeste empatie, să formeze relații pozitive cu colegii și adulții, să-și dezvolte încrederea în sine și autonomia. Copilul exersează această capacitate de autoreglare și adaptare la mediul social al grădiniței, pregătindu-se să o demonstreze la școală, unde va exersa ceva mult mai complex.
• Capacitatea și atitudinea față de învățare: un copil care are plăcerea de a descoperi, de a pune întrebări și de a experimenta este mai bine pregătit să facă față provocărilor școlare. În plus, un copil care manifestă curiozitate specială față de matematică sau muzică (de exemplu) și un spirit de perseverență, trebuie încurajat constant să privească învățarea ca pe o aventură.

Mesajul ministrului Daniel David ne reamintește că înscrierea copiilor în sistemul educației timpurii nu este doar o formalitate, ci o investiție fundamentală în viitorul lor. Ceea ce învățăm în primii ani de viață construiește baza pentru tot parcursul educațional și pentru integrarea socială ulterioară. Fără acces la educație timpurie, riscul ca un copil să ajungă în dificultate școlară crește considerabil.

Așa cum arată ea azi, grădinița este locul în care copilul învață să facă parte dintr-un colectiv, să-și exprime gândurile, să-și gestioneze emoțiile și să exploreze lumea într-un mediu sigur și stimulant. Pare ceva de la sine înțeles ca aceste instituții să existe pentru copiii noștri, ele fac parte din viața de zi cu zi. Să nu amânăm, ne îndeamnă ministrul educației!

Educația timpurie trebuie privită ca o prioritate, oferă mai mult decât credem: dezvoltarea unui copil nu are loc atunci când așteptăm să crească pentru a face față mai bine, are loc când copilul are la dispoziție timp îndelungat în care este expus informațiilor și este antrenat în rutine de învățare și joacă, integrat în grupul lui de vârstă, iar asta face ca înscrierea la grădiniță să nu fie doar formalitate birocratică, ci primul pas esențial pentru formarea unei generații întregi, pregătite nu doar să facă față lumii moderne, ci și să contribuie la a o face mai bună, mai normală.

Apelul ministrului educației de a asigura accesul tuturor copiilor la educația timpurie este aproape un semnal de alarmă. Investim în copiii noștri, în ceea ce vor fi ei peste trei-patru ani ca școlari și în cincisprezece ca tineri cu un potențial uriaș. Semnalul e clar: nu irosiți potențialul unei generații, care este necesar să recunoască importanța educației ca motor al succesului nostru comun, nu doar al stării de bine individuale.