29 oct.

Care-i treaba cu zacusca?

De vreo doi ani incoace, toamna, facem zacusca impreuna cu copiii. Nu e ca acasa in bucatarie. Procesul e mai special. E o demonstratie.

Pasul 1: Cumparam toate legumele si condimentele de care e nevoie la zacusca. Ele sunt necesare mai ales momentului didactic in care copiii invata ingredientele din care se gateste aceasta mancare traditionala. Nu uitam sa le prezentam si ustensilele de lucru. Si nu uitam sa ne spalam pe maini.

Pasul 2: Le prezentam vinetele si ardeiul in forma lor semipreparata: coapte si curatate (pregatite in prealabil). Aici deja, dincolo de explicatii, putem mirosi si chiar gusta. Apoi chiar le tocam impreuna.

Pasul 3: Curatam ceapa. Da, tot impreuna! Cu miros, cu cateva lacrimi… (si din nou spalat pe maini). Nu, nu o si tocam, pentru asta ne-am asigurat ca avem un blender. Apoi o punem la gatit.

Pasul 4: Amestecam legumele preparate si condimentele si le punem in slow-cooker.

Teoretic ar urma un pas de durata, intrucat in slow-cooker zacusca sta cateva ceasuri. Dar…

Pasul 5: Dupa atata munca este necesara o rasplata: degustam o zacusca pregatita in prealabil, ca sa intelegem pana la capat … care-i treaba cu zacusca.

Am avut surpriza ca a doua zi copiii sa manace cu mare pofta zacusca facuta impreuna, pana la ultima imbucatura.

p.s. Vreti reteta?

 

22 oct.

Germana se canta foarte bine, zilnic…

,,Der Herbst, der Herbst, der Herbst ist daaaaaa”, ,,In einem kleinen Apfel, es sieht so lustig aus…”

Este spectaculos momentul in care un copil incepe un cantec si imediat toata grupa preia propunerea si canta impreuna. Ii bucura nu doar melodia si momentul de grup, ci si faptul ca inteleg ce canta, fie ca e un cantec despre toamna si recolta sau altul despre casuta semintelor din interiorul marului (care pe deasupra e compus de W.A. Mozart!).

Spectaculoase sunt si momentele de cantec-joc. Cer atentie, sunt distractive, tocmai pentru ca te pun la incercare. Vreti sa vedeti?

22 oct.

AVENTURILE LUI CEPELICA

Miercuri 24 octombrie,

cu trupa Istetila.

Cepelică e fiul lui Cepeloi şi are şapte fraţi: Ceapăverde, Cepeluţă, Cepuşoară şi aşa mai departe, … Intreaga familie trece prin peripeţii nenumarate, iar la Compania Mica ne intalnim cu aceste aventuri, din nou, asa, ca sa marcam toamna, spre deliciul copiilor. Trupa Istetila ne prezinta aceasta lume fantastică şi colorată, forfotind de personaje simpatice, cavalerul Pătlăgică, cumătrul Afină, baronul Portocală, mister Morcovely, Ridichiuţa, prinţul Lămâie si armata lui de Lămâiaşi.

09 oct.

Trasaturi de caracter negative?

La copii trasaturile de caracter se lasa observate doar dupa un timp mai indelungat, in situatii diverse si prin interactiune. La Compania Mica noi petrecem cu copiii uneori si peste opt ore pe zi, ceea ce dincolo de activitatile specifice, se poate defini ca o “convietuire”. In diferite situatii si etape ale zilei, trasaturile de caracter se releva limpede si ne lasa pe noi educatorii sa lucram cu acest material. Sa construim impreuna cu cei mici… atitudini – fata de ei insisi, fata de ceilalti, fata de munca, etc.

Clasic, in studiul psihologiei (de ex. la Paul Pop-Neveanu), se spune ca fiecarei trasaturi de caracter “pozitive” ii corespunde una “negativa”. Sunt perechi – perechi, fie ca le mostenim, fie ca le dezvoltam: rabdare – nerabdare, generozitate-zgarcenie, sinceritate – minciuna, etc. Desigur foarte important este ca printre trasaturile de caracter cardinale sa ajungem sa numaram unele care chiar ne ajuta sa fim buni.

As vrea insa sa pun in discutie “negativitatea” unor trasaturi ca incapatanarea si minciuna. Ce le face negative (in afara de faptul ca presupun dificultate in lucrul cu copiii)? Cum lucram cu ele ca educatori? Cum stim ca nu au valente pozitive, de “succes” care trebuie avute in vedere? Un om de succes are o rezistenta in fata greutatilor – asta nu inseamna “incapatanare”? Un medic bun nu se cedeaza in fata riscurilor, si le asuma. Nu este asta o alta varianta … necesara… a incapatanarii? Cat despre minciuna, la copii, ea este o falsa trasatura… Paul Pop-Neveanu spune chiar: copiii sunt niste pseudo-mincinosi. Face parte din exercitiul social si dezvoltarea personala sa constati ca minciuna e scurta de picioare. Ca educator … incapatanarea o tratez cu cea mai mare deferenta, minciuna o privesc ca tranzitorie.

Cum poti sti ca educator ce sa faci cu aceste date “umane”sau care e costul / care sunt consecintele combaterii incapatanarii, minciunii? Cum stim? Nu am un raspuns proaspat… Stiu sigur ca etichetarea ca trasatura caracteriala “negativa”… poate fi mai negativa decat trasatura insasi si poate fi declansator al unor reactii la randul lor negative. Iar noi vrem raspunsuri pozitive, armonia copiilor cu ei insisi si cu cei din jur si cu viata care le sta inainte, cu toate bucuriile si dificultatile ei. Daca – din ipostaza de educator – reusim sa ii vedem pe copii “in evolutie”, devenind stapani pe reactii, comportamente, cladindu-si ei insisi un caracter (fara indoiala preluand si de la noi… exact ce trebuie) … minciunica si imbufnarea… par niste exercitii cotidiene necesare, de tratat daca e cazul, dar si de lasat in urma.

02 oct.

Si mancatul sanatos se invata…

Si e o lectie intinsa pe ani de zile, predata cu rabdare si consecventa, cu efort si persuasiune. E o lectie cu degustare. La Compania Mica nu ii obligam pe copii ,,sa manance tot”, dar ii invatam sa isi puna in farfurie (la masa ei se servesc singuri din bucatele puse la dispozitie) atat cat mananca, preferabil …din doua-trei incercari: isi pun mai intai cat sa guste (daca se intalnesc pentru prima oara cu acel fel de mancare), apoi isi pun o cantitate mica spre moderata, daca nu s-au saturat inca una mica si inca una mica… si poate inca una? Desigur avem si zile (rare, ce e drept) in care dupa imbucatura de degustare … cate un copil prefera o jumatate de felie de paine (avem doar integrala, ca si pastele de altfel) sau inca o portie de ciorba. Dar avem si surprize placute, de curaj in acceptarea unui fel nou de mancare. Evident spiritul de grup… face deliciul unei astfel de aventuri! Si spiritul de echipa: din sote-ul de broccoli cu morcov, unii pescuiesc morcovul, ceilalti broccoli. Cu cei reticenti… avem rabdare. Mai ales la supa de linte! Haios este ca la peste le oferim lamaie, iar ei o mananca separat… fac concurs, care reuseste sa isi manance felia fara sa se strambe.

In meniul de la Compania Mica, nu avem zahar. Gustarile sunt fie de fructe sau preparate astfel incat zaharul sa nu fie necesar. Briosele cu spanac si cascaval, negresa cu miere, pandispanul cu fructe si sirop de agave, tartina cu humus (care spre maxima noastra surprindere… a fost virala), fac fata provocarii.

Si cu salatele e… o alta provocare. V-o povestesc data viitoare!

01 oct.

Octombrie la Compania Mica

Joi 4.10.2018 – Academia Kinderland

Copiii de grupa mare participa la un proiect de educatie nutritionala destinat copiilor. Invatam impreuna sa mancam sanatos!

Vineri 5.10.2018 – Erntendankfest – sarbatoarea recoltei

Sarbatoarea belsugului este probabil una dintre cele mai vechi si indragite sarbatori ale omenirii. Povesteste despre munca si roadele ei, despre recunostinta si multumire. Despre cat de diversa este relatia omului cu natura. Decoram, degustam, impartim, invatam sa ne bucuram, sa fim multumiti si recunoscatori.

 Luni 8.10. 2017 „Wir legen Gemuse ein”  – adica punem muraturi

Ingrediente: castraveti, gogonele, morcovi, hrean, usturoi, telina, ardei iute moderat, boabe de piper, de coriandru, de ienibahar, cuisoare, foi de dafin, saramura, colaborare, spirit de echipa.

 Luni 15.10.2018 – “Wir kochen Zakuska” – adica facem zacusca

Aflam cea mai gustoasa reteta – cu vinete coapte, ardei copt, ceapa, rosii, foi de dafin, piper, sare. O preparam, o fierbem in slow-cooker si …o mancam impreuna.

Miercuri 31.10.2017 “Karneval” petrecem cu fantome, bostani si lilieci.

Facem carnaval, facem glume si farse, povestim despre frica, ne jucam cat cuprinde si vedem un desen animat care se preface ca ne baga in sperieti …

Octombrie imbelsugat!