25 mai

Ioana Leila are zece ani.

De obicei imprastie o veselie contagioasa, mai ales cand o intalnesti impreuna cu sora ei geamana Ana. Daca se alatura si sora lor mai mare, Maria, efectul veseliei lor este de neuitat.

Doar ca Ioana Leila este acum internata in spital, a fost diagnosticata cu leucemie limfoblastica acuta, a suferit tratamente intense si o serie de complicatii greu de descris, dintre care cele neurologice aproape au doborat-o.

Ioana Leila a luptat, de cateva zile pare ca isi recapata fortele, mananca din nou, comunica cu mama ei si cu medicii si asistentele. Este o veste uriasa, intrucat revenindu-si poate fi transportata in strainatate pentru tratament.

Pornind de la colegii ei, care si-au propus sa o ajute, la Compania Mica am inceput o campanie de strangere de fonduri: copiii fac sticlute de sporul casei, pe care le punem in vanzare, iar banii stransi ajung la Ioana Leila, impreuna cu rugaciunile si gandurile noastre bune.

Prin urmare daca treceti pe la Compania Mica si doriti sa ajutati, puteti achizitiona o sticluta facuta de mainile copiilor si puteti ajuta acest copil minunat, Ioana Leila.

Desigur, daca am epuizat productia zilei, puteti lasa o comanda prin SMS la 0770705143.

Pentru donatii directe:

Dan Marius Voicilas RO88BTRLRONCRT0V09828703

Sanatate tuturor!

22 mart.

De odinioara

Din cand in cand ne ocupam la Compania Mica de tehnici vechi, cum ar fi un atelier de hartie artizanala sau unul de marmorare. Sunt lucruri care odinioara faceau parte din activitatile necesare si pentru care oamenii si-au pus la lucru inventivitatea si creativitatea.

Copiii sunt bucurosi sa afle si sa experimenteze, sa faca ceva cu mana lor.

Este putin din toate in aceste ateliere sustinute de Britta Seidner: istorie, creativitate, lucru manual, dezvoltare personala, lucru in echipa. Aflam continuturi, exersam abilitati si tehnici, comunicam in germana si vedem cum din mainile noastre iese ceva… spectaculos…

19 mart.

La cofetarie

Luam o reteta a bunicii pentru fursecuri, simpla dar savuroasa:

  • 500 g faina
  • 400 g zahar si cateva pliculete de zahar vanilat
  • 400 g nuca de cocos rasa
  • 1 praf de copt
  • 1 praf de sare
  • 2 oua intregi si 6 galbenusuri
  • 240 g unt

Apoi luam copiii, ii lasam sa se spele temeinic pe maini. Le dam explicatii, ii asistam, dar ii lasam pe ei sa puna ingredientele, sa separe ouale sa amestece toate ingredientele la temperatura camerei si sa framante un aluat, care apoi are nevoie de putina odihna la frigider, pana se incalzeste cuptorul la 180 de grade.

Tot copiii fac apoi intre palme bilute cat o nuca mica, pe care le pun in tava de copt pe hartie.

Urmeaza perioada cea mai grea: asteptarea pana se coc auriu-aramii si se racesc.

Nuca de cocos si-a lasat magia in aer. E atmosfera ca de Craciun.

Sunt crocante si aromate.

Satisfactia e uriasa: sunt bune si pleaca si cu o punguta , pentru cei de acasa.

In fiecare joi, la Compania Mica e … cofetarie.

16 mart.

Jocul aduce bucurie

La Compania Mica ne tot jucam, de acum …sa tot fie zece ani si mai bine.
Jocurile sunt la mare pret si cautare.
Mai ales cand le rotim si brusc apare pe raft un joc vechi… dar foarte indragit! Mereu e unul care ii cucereste pe toti.
Toata lumea il doreste, tocmai pe acela. Ce e de facut?
Pana sa gasesc eu o solutie, ei si-au adus aminte sau au citit instructiunile, au potrivit piesele sau cartile si au si hotarat cum sa faca:
– Jocul se joaca in cinci, dar noi suntem noua, deci patru dintre noi fac echipa cu cate un alt jucator.
– Dar mai sunt si alte jocuri, incerc eu.
– Nu, e bine asa.
Febra dureaza cam trei patru zile.
Se ajuta intre ei la teme, citesc, isi termina sarcinile de lucru si cer jocul. Un singur joc.
Comenteaza, critica, rad unii de altii, dar prieteneste, rad mult. De bucurie. E jocul care are efectul asta.
Jocul aduce bucurie. Dar e ceva ce stim cu totii.

11 iun.

Mic dejun cu cei dragi

Desi suntem in fiecare zi impreuna cu copiii ne e dor de o intalnire autentica cu ei. Ne e dor de ei, de reactiile lor, spontaneitatea lor, bucuria lor, … de PREZENTA lor.

Si pentru ca de obicei… o masa delicioasa impreuna parca ne aduce intotdeauna mai aproape, am introdus micul dejun intre noi. Noi si copiii, ca de obicei in zilele de alta data.

Nu e o lectie online, nu e un simplu ,,zoom“. E momentul nostru. Ne instalam la masa pusa ca pentru un eveniment important, ne uram pofta buna, ne intrebam ce am ales sa mancam si de ce, apoi infulecam cu pofta … e pofta unui moment in care distantarea sociala e mai putin apasatoare. Educatorii sunt bucurosi, copiii ce sa mai zic, mai mai ca si-ar oferi o clatita sau un iaurt cu fructe prin intermediul ecranului…

Pofta de viata. Asta invatam noi, cei mari, de la ei. Vedem adaptare, rabdare, chiar intelegere… dar mai ales pofta de viata.

20 feb.

„Firisor de Martisor”

Dragii nostri,

„Firisor de Martisor”, micul nostru targ, a ajuns la cea de a zecea editie. De zece ani dedicam luna februarie maiestriei si rabdarii in lucrul cu copiii, facem martisoare impreuna cu ei si le vindem la „targ” in scopuri caritabile, contribuind astfel atat la educatia copiilor din Compania Mica cat si la ajutorarea altor copii, aflati in situatii mai putin placute.

Va asteptam pe 27 si 28 februarie 2020 la targul nostru, un eveniment prin care ne propunem sa va aratam atat entuziasmul copiilor implicati intr-un proiect de traditie, cat si intelegerea pe care ei o capata in ce priveste nevoile si suferintele celor din jur.

Cu drag,

 

Compania Mica

22 oct.

Trei cauciucuri

Stiti povestea “Trei cauciucuri”?
Au fost odata trei cauciucuri care intr-o zi au aparut la noi in curte. In curte s-au intalnit cu copiii, au facut politicos cunostinta si au hotarat sa se puna pe joaca si chiote impreuna… Iata rezumatul:

Povestea, din cealalta perspectiva, a adultilor sau educatorilor e asa: copiii au gasit cauciucurile in curte, au inceput sa se joace cu ele, sa experimenteze, sa si le dispute, pana cand Alessandra si Tudor i-au organizat in jurul unui joc pe care l-au inventat. Copiii au priceput jocul, valoarea lui, i-au acceptat regulile, i-au respectat pe cei doi inventatori ,“capitanii”. Au devenit echipa.
Singuri. In tot procesul acesta, numit joaca, nu a intervenit nici un adult.
Asta este joaca!
p.s. pentru detalii referitoare la importanta, obiective, competente si alte aspecte legate de stiinta educatiei, va rugam revedeti filmuletul. De cate ori va face placere.

08 oct.

Cornucopia, Füllhorn, cornul abundentei…

Este asociat toamnei, bogatiei de bucate oferite de natura, unui sentiment de bine si de implinire.

Vorbim despre abundenta, nu doar teoretic, ci o si sarbatorim la Compania Mica, cu mic cu mare: o vedem, o mirosim, o degustam.

Invatam, desigur, despre cat de mare e efortul omului de a cultiva pamantul, cat de importanta e legatura cu natura, despre traditie si despre recunostinta.

Totusi experienta noastra ramane in planul simturilor: aromele toamnei sunt imbatatoare, trezesc pofta de mancare, curiozitatea, aduc veselie si inspira la joaca si cantare…

 

04 sept.

Hai sa facem inventarul camarii©, editia a doua, septembrie 2019

Joaca de-a camara, piata, magazinul,… cu multa marfa, ritualul politetii la cumparaturi, un pic de matematica… numarat, cantarit, comparat, cate ceva despre bani, ambalate toate intr-un pic de generozitate si multa emotie. Proiectul nostru mic “Hai sa facem inventarul camarii”, este la a doua editie si implica parintii, copiii, Compania Mica si Magicamp (si anume proiectul lor “Magicbox”). Colectam cu ajutorul copiilor… o camara intreaga: faina, orez, paste, zahar, malai, conserve de tot felul, biscuiti, dulceturi, ceaiuri, dulciuri (ambalate), ulei, otet, etc.

Intelegem idea de “en gros”, facem inventarul, cantarim, comparam, facem matematica aplicata, ne jucam de-a vanzarea si cumpararea, apoi le impachetam si le trimitem celor de la Magicamp. Ei stiu sa le distribuie in niste „cutii magice“ care ajung acolo unde e nevoia mai mare.

31 iul.

Cateva bancnote si putina magie

Anul acesta am introdus la Compania Mica un sistem monetar cu bancnote, cu dublu rol – atat ca motivatie, cat si ca educatie financiara. Punerea in circulatie a bancnotelor si punerea pe picioare a sistemului fost o provocare: copiii castigau bani facandu-si treaba corect si rapid, lucrand in plus, citind zilnic, avand comportament binevoitor si bune maniere, participand la diverse activitati, inclusiv ordonarea salii de clasa la sfarsitul zilei. Si puteau sa ii cheltuie pe atelierele la care isi doreau sa participe, cumparandu-si dulciuri (fara zahar – bomboane, ciocolata sau batoane de cereale) si tot felul de alte maruntisuri foarte atragatoare. Am descoperit ca ei inteleg banii foarte bine, dar diferit – unii cheltuiau tot, altii economiseau tot, altii imprumutau … A trebuit sa diversificam paleta de optiuni: am organizat un cinema cu bilete, am facut o data pe luna piata cu vechituri de acasa, lucru care a dus experimentul pe noi culmi  si ca reusita, si ca experienta, si ca satisfactie. Ne-a uimit Stefan, care a uitat sa isi aduca jucariile de acasa, dar cumparand ieftin si vanzand mai scump a facut un profit considerabil.

Cand am simtit ca suntem in impas, l-am chemat in ajutor pe Adrian Asoltanie care le-a facut un minunat curs de educatie financiara si a facut ca lucrurile sa intre pe un fagas economic stabil.

Unul dintre initiatorii proiectului, a venit apoi cu idea de a introduce si educatia caritabila in sistem, prin donatii benevole. Evident trebuia gasita o cauza nobila (Compania Mica are de-a lungul anului scolar cateva campanii caritabile deja consacrate). O cauza care sa ii motiveze pe copii sa doneze – ceva care sa le educe empatia si generozitatea si care sa aiba o finalitate concreta. Cauza cea mai limpede a fost sa strangem bani sa “trimitem” un copil in tabara, asa am ales sa ne implicam in proiectul Magicamp al Melaniei Medeleanu si al lui Vlad Voiculescu, sa trimitem la joaca un copil pentru care o saptamana de tabara este un dar al zeilor. (Detalii pe www.magicamp.ro)

Ne-am propus ca pentru fiecare “1 compa” donat de copii, Compania Mica sa doneze 5 lei. Am demarat campania, am prezentat cauza caritabila, am trezit sentimente puternice, copiii au donat, unii chiar foarte mult (Tudor a donat 40 de compa; sa ne intelegem cu un compa cumperi un baton de ciocolata). Am strans 200 de compa, adica 1000 de lei.

Am reusit.

Am gasit apoi povestea: Melania ne-a povestit despre Alexandra si Lavinia, doua surori, de 11 si 14 ani. Ambele vor ajunge vara aceasta in tabara Magicamp, ceea ce va fi pentru ele, dupa lungi perioade de spitalizari si tratamente, … o bucurie fara margini. Compania Mica s-a ocupat de bagajul de tabara al celor doua fete (despre care trebuie sa mentionam ca sunt crescute de o mama singura). Rucsac, imbracaminte, incaltaminte si cateva elemente surpriza, care sa le completeze bucuria si starea de bine.

Vara aceasta doi dintre copiii magici se va bucura de Magicamp cu ajutorul copiilor de aur de la Compania Mica.

Speram ca actiunea noastra sa va inspire,

Compania Mica