14 dec.

Acea asteptare

Imi aduc aminte de farmecul iernilor de alta data: cand dadea prima zapada incepea acea perioada de candida asteptare a Craciunului, a Mosului! Parca avea un parfum aparte – de turta dulce mere coapte si, in anii buni, de portocale sau mandarine. Acea speranta blanda era in sine un fel de satisfactie – traditia spunea de atunci ca Mosul vine negresit.

Azi il vedem la mall, la petrecerea de Craciun de la firma lui tati, la gradi la serbare, la evenimentul organizat de firma lui mami, la bazarul de la scoala, la targul de Craciun din piata, catarat pe la balcoane, incremenit prin vitrine… Uneori vorbeste, alteori imparte daruri inainte de vreme, din diverse motive mai mult sau mai putin comerciale, alteori e obosit…

Ce inteleg copiii din aceasta expunere masiva la Mos Craciun? Nu e limpede, dar sigur din misterul asteptarii ar intelege mai mult…

Cred ca si el, Mosul, s-ar vrea sa fie cel de alta data: tipul enigmatic si delicios pe care ar vrea toata lumea sa il vada, dar el ramane…pe cat de darnic, pe atat de discret…

Inainte de toate, Craciunul este o sarbatoare de familie, iar tot ce facem noi la gradi – pregatiri, serbari, decoratiuni, povesti… facem pentru a creste experienta copiilor si pentru a proteja acest spirit de familie si de sarbatoare sacra.

Mosul vine in Ajun de Craciun! Si doar atunci…

p.s. La serbare nu vine mosul cu daruri, dar isi trimite spiridusul animator care le ofera copiilor o experienta de joaca de neuitat, trimite si covrigi si turta dulce, colindatori si voie buna…

10 dec.

Cu cititul la Compania Mica

Tot asa cum un medic se specializeaza atat teoretic, cat si practic, capatand experienta (si nu usor), la Compania Mica avem omul care s-a specializat in citit. In invatat copiii sa citeasca… zilnic, cu rabdare, cu instrumente specifice pentru nevoile si bucuriile fiecaruia. Pentru ca cititul e important si pentru ca cititul duce in tara lecturii. Cu pasaport si cu viza.

Dreptul de resedinta permanenta si-l castiga fiecare, mai devreme* sau mai tarziu. Iar noi ne ingrijim de asta. Cat putem de mult si de constiincios.

* atunci cand si familia sustine aceste calatorii importante.

04 dec.

Serbarea de Craciun 2.2.

An de an, Serbarea de Craciun vine ca o incheiere festiva a luni de munca si stradanii – ale noastre, ale tuturor: copii, parinti si educatori. Am observat, in timp, ca acest moment vine cu incarcatura lui emotionala specifica. Copiii sunt entuziasti la inceput. Primesc roluri. Inteleg miza: bucuria parintilor. Repeta… uneori cu drag, alteori…

Apoi primesc si costume si imaginea se intregeste. Entuziasmul le creste din nou la cote maxime…

Apoi intervine rutina, apoi tracul… Serbarea se transforma intr-un carusel emotional care sfarseste, la final, cu sentimentul de usurare ca iata, si anul acesta, a mers bine…

Am tot cautat solutii ca Serbarea sa fie cu adevarat pentru ei, pentru copii, pentru bucuria lor si a parintilor. Si am gasit solutia: producem nu o serbare pentru scena, ci o serbare pentru film! Organizam un studio, cu lumini speciale, filmam cate duble vrem, ne distram. Apoi, in seara cu pricina, proiectam filmul, montat si editat profesionist. Suntem staruri!

Montajul e un element important. Sa tai ce e in plus, sa pui muzica de fundal, sa creezi un ambalaj, sa ridici volumul vocii in cazul celor timizi…

Beneficiul copiilor e imens: se bucura de serbare, se vad pe ecran – in cea mai buna versiune a lor, se simt fericiti alaturi de colegii lor si de parinti, se lasa incantati de atmosfera Craciunului. Fara trac si plictiseala!