25 oct.

Un reper… UNICEF

“Responsabilitatea pentru copii face parte din viata noastra cotidiana.”

A fost o bucurie sa descopar un studiu lansat de UNICEF acum cativa ani, parte a unui proiect mondial de investigare a etapelor de dezvoltare si formare a copiilor, de la nastere pana la 7 ani. Partea si mai frumoasa este faptul ca acest studiu, pe care il puteti gasi in linkul de mai jos, este facut in urma unei cercetari desfasurate in Romania, asadar reperele ne sunt cum nu se poate mai relevante.

Este un set de repere fundamentale pentru cresterea si educarea timpurie a copiilor din Romania, organizat intr-un ghid structurat pe domenii si varste, pe obiective (indicatori) si practici de sprijin (un termen foarte frumos, nu-i asa?). Cred ca este un instrument fantastic pentru parinti si educatori; poate fi punctul de pornire al unui proces de constientizare si structurare a responsabilitatii pe care o avem…

Acest studiu a fost alcatuit ca instrument ajutator in elaborarea de politici educative, poate in schimbarea paradigmelor de percepere a copilariei si copilului, si te ajuta sa iti faci o idee clara, o politica personala, daca ai copii sau daca esti educator. Te ajuta sa te orientezi, iti da idei, iti arata cat de important esti in viata copilului. Cat de importanti suntem toti… Marea intrebare a noastra, a tuturor, in fata unui copil, este „CE AM DE FACUT?” Va invit sa aruncati un ochi in studiul de mai jos; sigur gasim puncte de pornire care sa ne puna la treaba...

“60% din structurile mentale ale unui adult se formeaza în primii trei ani de viata.”

“Copilul are nevoie simultan si de hrana sanatoasa, si de îngrijire atenta, si de atentie si caldura, si de stimulare, si de încredere, si de rabdare, si de un mediu prielnic în care sa se dezvolte etc., fiecare la timpul potrivit.”

“La copiii mici nu se produce disparat dezvoltarea fizica, sociala, emotionala, cognitiva sau de limbaj. Copiii învata holistic, astfel încât fiecare domeniu le influenteaza pe celelalte si nici unul nu opereaza independent.”

http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Repere-fundamentale-in-invatarea-si-dezvoltarea-timpurie-a-copilului.pdf

13 oct.

OCTOMBRIE LA COMPANIA MICA

ÎN OCTOMBRIE SARBATORIM TOAMNA LA COMPANIA MICA!

toamna

14 octombrie

SARBATOAREA RECOLTEI

O zi in care ne intalnim mai ales cu legumele si fructele de toamna, cu dulceturi, zacusti, arome... De aceea, va rugam sa faceti impreuna cu copilul o vizita in piata, si sa il lasati sa aleaga un tip de fruct si o leguma de toamna pentru a le aduce la Compania Mica. Aici le vom studia, comenta si degusta impreuna!

muraturi

21 octombrie

ZI DE PUS MURATURI

Am pus deja de-o parte borcanele, legumele si ingredientele de care vom avea nevoie; pe copii ii asteptam cu voie buna si idei originale!

halloween

28 octombrie

PETRECERE cu BOSTANI, SCHELETI SI FANTOME

Copiii sunt asteptati costumati, insa comod, pentru ca ne pregatim sa ne jucam pe cinste!

Octombrie îmbelsugat!

Echipa Compania Micã

06 oct.

Un pic despre schimbare si identitate

Orice schimbare este dificila. Probabil, ca adulti, stim asta. O constientizam. Ne asumam dificultatile pentru ca vrem sa ne atingem obiectivele – acelea de a deveni mai buni, mai puternici, mai creativi sau mai… stilati, eficienti.

Noi vrem.

Cel mai probabil, vrem acelasi lucru de la sau cel putin pentru copiii nostri. Sa accepte, sa urmareasca schimbari in bine. Ei vor? Sau ce vor? Stim?

James Clear ne convinge cum ca “cheia pentru crearea unor obisnuinte (sanatoase, bune, n.n.) care sa dureze este crearea unei identitati noi”.

Floare la ureche! Nu, nu glumesc…

Va amintiti cand, copil fiind, incercati sa ascundeti ceva sub identitatea de “ingeras”… nu pentru ca tocmai construiati o minciuna, ci pentru ca incercati sa reversati lucrurile prin puterea “identitatii noi”, va propuneati intr-un fel sa nu fiti acelasi cu cel care a facut boacana, ci un altul mai bun…

E una dintre primele ipostaze in care un copil isi propune un obiectiv de dezvoltare (mda, si de fiecare data ceva nu functiona… parintii cred cu greu… ca astfel de procese ar putea sa se produca in capsoarele mici…).

N-as vrea sa spun mai mult. E doar un prilej de reflectie asupra a ce suntem si ce sunt copiii nostri. Si cum ne putem sprijini copiii prin empatie si ingaduinta.

P.S.: Este un subiect recurent in Compania Mica… Deoarece si “identitatea” de educator se construieste, dincolo de studii si experienta, urmarind cu vocatie propriile obisnuinte si pe cele ale copiilor…

Roxana Vasile

 

Credits: http://jamesclear.com/identity-based-habits

04 oct.

„Pasi mici”

Cat sunt acasa cu parintii, copiii invata sa fie fericiti, sa vrea, sa se adapteze vietii, mediului, sa faca pasi, sa ia mici decizii.

Invata sa fie, sa se manifeste prin comportament, mai tarziu prin limbaj. PRIN MIMETISM… Metoda eficienta pe care nu o abandoneaza decat atunci cand valoarea ei scade de tot. Lor li se pare important sa fie ca ceilalti si mai apoi sa fie cum decid ei, in functie de toti factorii din jur.

Cea mai importanta decizie pare a fi aceea de a vedea fericirea in jur, prin urmare de a-i face fericiti pe cei de alaturi.

Acestia sunt factori de invatare si, printre ei, importanta este relatia cu ceilalti si confruntarea dintre interesele (nevoile) proprii si interesele celorlalti.

Parintii au rolul lor de zei si obectivele lor de dezvoltare a copilului pe termen lung.

Bunicii au rolul lor de magi si zane bune (ei nu cer nimic, nu refuza nimic… rolul lor e cu atat mai important cu cat… parintii par ca nu il accepta… de la ei copiii invata ca fericirea e gratis!)

Ajungand la gradinita, copilul se intalneste cu educatorul, care are obiectivele lui (date de programa nationala, de exemplu, si altele, date de vocatie, instrumentele de educatie pe care si le-a dezvoltat). Cu educatorul relatia e alta. Pozitiva, fara cea mai mica indoiala (altfel relatia NU EXISTA)… dar cu “grup”, “reguli”, “structura”, “rutina”… dialog, descoperire…

Ce invata copilul alaturi de educator (si nu de parinti sau bunici)… e poate cel mai important: ca e pe cont propriu si ca asta e bine.

Compania Mica