28 nov.

Succes!

“Succes!” este o urare care imi face bine si imi face placere. Primesc cu drag empatia si intelegerea atasate acestei expresii. Si le daruiesc la randul meu cu drag si cat pot de des. Si cu zambetul pe buze. Mereu as vrea sa adaug… “Stiu ca nu iti e usor! Stiu insa si cata pasiune investesti, de cate ori o iei  de la capat, ce munca depui si cate dezamagiri reusesti sa arunci la cosul de gunoi pentru a merge mai departe!”

Ilustratia intitulata “The Iceberg Illusions!” nu are nevoie de explicatii. Este un bun instrument  pentru a ne schimba perspectiva asupra noastra ca oameni, ca parinti, asupra copiilor nostri si, nu in ultimul rand, asupra educatorilor copiilor nostri.

Dedic ilustratia echipei Companiei Mici. Stim cu totii de ce.

RV

Sylvia Duckworth are o experienta de pedagog de peste 30 de ani in sisteme independente de invatamant, este pasionata de lucrul cu dascalii, este Google Certified Innovator si stie sa ilustreze foarte bine diverse realitati legate de copii, de invatare, de ce inseamna scoala. Cele mai multe astfel de ilustratii au ca destinatari educatorii, pedagogii, profesorii, trainerii. Dar nu numai.

21 nov.

Despre balauri mari si mici… Ba nu. De fapt, doar mici!

Sa nu va mirati: gradinitele sunt pline-ochi de povesti.

Povestile din carti, povestile pe care cei mici le aduc din bratele parintilor si bunicilor, povestile pe care si le spun uneori singuri – macar de am avea receptori antrenati pentru ele. Iar pe langa aceste povesti, se mai intalneste in gradinitele noastre un anume tip, mai special, de poveste, pentru care iti cam trebuie o pereche imaginara de ochelari – desigur, si ei speciali. Aceste povesti nu sunt de la inceput povesti. Ele sunt, in prima faza, experiente transformatoare prin care trec toti copiii de gradinita, in cadrul grupului.

Sa fim specifici: e vorba de POVESTEA CONFLICTULUI

La Compania Mica, credem in puterea formatoare a povestilor. Suntem o institutie de invatamant in care toata lumea invata: este un principiu unitar si sanatos – fie parinte, fie copil, fie educator… Avem cu totii sansa sa invatam cate ceva, sa renuntam la comportamente vechi, la idei prafuite si sa imbratisam o solutie proaspata si benefica pentru toti. Sa ne simtim bine in relatie unii cu ceilalti. Si sa avem incredere ca fiecare isi face treaba.

Povestea conflictului este intotdeauna o mare provocare, tocmai pentru ca ne plaseaza intr-o situatie care cere imperativ invatarea si, ca si consecinta, schimbarea de comportament.

Introducere: doi copii intra in conflict

Am trait cu totii astfel de situatii – in copilarie sau mai apoi, ca parinti. In cadrul grupului, copiii se joaca, interactioneaza, testeaza diverse variante de raportare la ceilalti copii si, cateodata, varianta conflictului isi prezinta tentatia formatoare. Ei, si atunci se intampla… CONFLICTUL!

Cuprins, varianta 1: educatorul mediaza si balaurul ramane mic

Educatorul are multe avantaje in pozitia de mediator: in primul rand, daca e un bun educator, are vocatia invatarii si educarii; in al doilea rand, este mai detasat decat un parinte, de exemplu, si are sanse mai mari sa trateze un astfel de episod intr-o maniera echilibrata.

Ca sa exemplificam, un educator gestioneaza un astfel de episod actionand pentru restabilirea armoniei si tratarea celor implicati in cheie emotionala pozitiva. El va initia un dialog pe tema incidentului si il va conduce astfel incat toti sa inteleaga ca e dezirabil sa renuntam la conflict, deoarece nu are consecinte benefice. Educatorul reuseste de cele mai multe ori. Toti sunt de acord ca ziua poate merge mai departe cu tot ce are ea placut de oferit. Incidentul devine poveste, iar balaurul ramane mic…

Cuprins, varianta 2: parintele-justitiar de vestiar si balaurul cel mare

Manat in actiune, de cele mai multe ori, de emotii navalnice si sentimentul de protectie fata de propriul copilul, parintele poate incerca, uneori, sa isi asume un rol justitiar. Am vazut nu de putine ori diverse moduri ale parintilor de a rezolva conflictele copiilor lor cu ceilalti copii. Unele dintre ele cu un impact cert… doar ca deloc in nota pozitiva. Cand un parinte incearca sa “educe” prin adresare directa copilul “celalalt” sau chiar “parintele celalalt”, pentru un episod adesea trecator sau de o importanta redusa, el nu face altceva decat sa dea acelui episod o importanta necuvenita in ochii copilului, care probabil a si uitat despre ce e vorba. Si asa se nasc balauri mari, care devin, in timp, mult mai greu de gestionat, in primul rand pentru copil si parintele sau.

Incheiere: la gradi si peste tot, balaurii mici e bine sa ramana mici

Ce invatam digerand un episod din vasta poveste a conflictului? Sa ne ferim de balaurii mici cu blandete, sa credem ca toate povestile se incheie cu bine, sa reactionam cu haz si curiozitate la lumea celor mici… Sa avem incredere in ideea ca educatia e un proces in care 20% este intamplare si 80% este ce facem noi din ea si ca acest procent urias din terenul nostru este o sansa mare sa invatam, si noi, si copiii, cum e sa fii rabdator, intelegator si corect.

13 nov.

Cantecelele care ne invata (si) germana!

La Compania Mica, voia buna incepe de dimineata… si este contagioasa! Mai ales cand este ajutata de muzica, niste miscari haioase si cateva instructiuni pe masura. Si daca cei mici isi incep ziua cu muzica si bucurie, sunt sanse mari ca ei sa capete incredere ca tot ce li se va intampla in ziua aceea are sens si este placut.

Tschu Tschu Wa - Tschu Tschu Wa - Tschu Tschu Wa Wa Wa

Muzica vesela, repetitiva, ce contine limbaj onomatopeic are o mare eficienta in a-i ajuta pe copii sa invete cuvinte in limba germana, oricat de grele are fi acestea! Restul il preia miscarea: pe timpul refrenului, copiii se invart in pozitiile cerute de cantecel, intelegand si invatand astfel, prin repetarea instructiunii si a miscarii, despre ce parte a corpului este vorba: Hände, Fäuste, Daumen, Schultern, Kopf, Popo (!), Füße, Zunge.

Vreti sa incercati si voi?

Tschu tschu wa, tschu tschu wa / Tschu tschu wa wa wa

Tschu tschu wa, tschu tschu wa / Tschu tschu wa wa wa

  1. Auf die Plätze (Auf die Plätze) – Pe locuri!
  2. Streckt die Hände (Streckt die Hände) – Intindeti mainile!
  3. Fäuste machen (Fäuste machen) – Strangeti pumnii!
  4. Daumen hoch (Daumen hoch) – Degetel mari in sus!
  5. Schultern hoch (Schultern hoch) – Ridicati umerii!
  6. Kopf nach oben (Kopf nach oben) – Capul pe spate!
  7. Den Popo nach hinten (den Po nach hinten) – Scoateti fundul!
  8. Füße nach Innen (Füße nach innen) – Apropiati genunchii!
  9. Zunge raus (Bäääääääh) – Scoateti limba!

 

Speram ca v-ati distrat! Va recomandam si un eventual episod 2, “Hände waschen”, un catecel cu efect incantator despre spalatul mainilor, parului, picioarelor si funduletului… 

Cu drag,

Compania Mica

02 nov.

Noiembrie la Compania Mica

In cea de-a treia luna de toamna, acordam in continuare atentie naturii si transformarilor ei, insa incepem, usor-usor, sa ne tragem „la gura sobei” si sa incepem sa depanam... povesti, legende, poezii. Toate merg strasnic cu o cana aburinda de ceai!

Gradinita Germana

2 noiembrie

ZI DE TEATRU!

O punere interactiva in scena a "Micului Print", spectacol cu multe emotii si intelesuri pentru copii intre 3 si 6 ani.

Gradinita Germana

11 noiembrie

SARBATOAREA LAMPIOANELOR

Sarbatoarea Lampioanelor, sau Martinstag, este o traditie germana din care luam samburii de bunatate umana si ajutor reciproc. Facem lampioane si povestim despre Sf. Martin, un soldat roman care si-a taiat mantia in doua pentru a o imparti cu un cersetor inghetat. Apoi, cu lampioanele aprinse, mergem in parc si impartim covrigi cu trecatorii. Acum ne luam la revedere de la ultimele frunze, gaze si veverite din parc, deoarece stim ca urmeaza iarna...

Compania Mica

21 noiembrie

POEZII CU CARMEN TIDERLE

Tineti-va bine! Ne intalinim cu autoarea de copii Carmen Tiderle, care vine cu versuri si rime curgatoare si hohote de ras garantate! Vom citi din cele doua volume publicate de Carmen - "Pe dos" si "Bucurville".

Gradinita Germana

23 noiembrie

NE DAM CU CALUL!

Vizita la Asociatia Hipoterapia din Pantelimon ne prilejuieste o intalnire cu Mircea Gruia, care ne va povesti despre cat de importanta e relatia dintre om si cal si cum, uneori, copiii bolnavi se vindeca mai repede daca au un prieten patruped...

 

Noiembrie cald si inspirat!

Compania Mica

02 nov.

Sir Ken si marea schimbare. In educatie.

Sunt deja ani buni de cand a aparut pledoaria originala si amuzanta a lui Sir Ken Robinson pentru inventarea unui sistem de educatie care sa nu ingroape creativitatea.

De atunci, opinia generala a continuat sa se indrepte cu viteza constanta spre ideea ca sistemul actual de educatie publica nu mai este calibrat corect. Ca uniformizeaza. Ca pretuieste norma si inteligenta academica. Ca marginalizeaza artele si gandirea divergenta. Si desi argumentatia lui Sir Ken, la fel ca argumentele pe care le aud constant, sunt reale si bazate pe o intelegere corecta a realitatii, cred ca lipseste ceva.

Bine, bine, vaporul nu se indreapta in directia corecta. Ce e de facut?

Pentru ca sa ne intelegem, sistemul public de educatie, asa cum exista el azi, este un colos. Un vapor care are o directie si o inertie uriasa. In acelasi timp, in jurul acestui vapor lucrurile se schimba cu o viteza uluitoare. Sa ne gandim la economie si la cultura in contextul globalizarii si al galopului ireal al tehnologiei. Cum ar putea un vapor sa fie agil, predictiv, adaptabil?...

Asa cum il descrie Sir Ken Robinson, sistemul de educatie in paradigma sa actuala se ocupa de intelect, este finantat din bani publici si este gratuit si obligatoriu, mulandu-se, de asemenea, pe un schelet social pietrificat si un imperativ economic invechit. Daca ar fi sa “fugim” in directia opusa asa cum ne propune el, cateva minute mai tarziu, in conferinta sa, ar trebui sa inventam un sistem care:

  • se ocupa holistic de devenirea omului
  • e finantat de grupuri de interese sau de alte grupuri; este un subiect in sine identificarea unor astfel de grupuri (familie, companii, ONG-uri, etc.)
  • este alcatuit dintr-un puzzle de materii facultative si
  • costa usturator – in functie de nivelul la care trebuie sa se ajunga… cam ca intr-un joc...

Asadar, sa fie schimbare!

Dar cum?… E o intrebare critica, nu retorica. Nevoia de reforma radicala nu inseamna ca o reforma realmente radicala si brusca poate pune vreun sistem de invatamant pe o traiectorie noua. Tocmai din cauza colosului despre care am vorbit, pasii mici sunt de preferat. Intoarcerea cu 180° poate fi cel mult un U-turn larg, la viteza precauta (caci nu ne dorim sa fim aruncati de tot in sant, sau peste bord). Deocamdata (cel putin in realitatea romaneasca) rezonabil ar fi sa ne pregatim pentru a ajunge in punctul cel mai de jos, de unde se poate pleca doar in sus. Sa acceptam ca dinamica sistemului este aceea a unui colos, iar pana cand acesta isi consuma inertia, noi trebuie sa fim pregatiti sa inlocuim vaporul cu... ceva.

Unde gasim noul motor de tractiune?

As zice ca motorul, de aceasta data, ar trebui cautat dincolo de lege / norme / metodologii. OMUL ca declansator si motor, ajutat sa se dezvolte in si in afara sistemului, punandu-i la dispozitie mijloace reale de dezvoltare personala si profesionala, poate fi singura solutie.

Revenind la discursul lui Sir Ken Robinson, in urma lui ramane o puternica impresie cum ca schimbarea de acest fel are sens; raman si intrebari grele: e posibil? Cum? Care sunt primii pasi? Ce procese sunt implicate? Ce urmarim de fapt? Cum stim ca suntem pe drumul cel bun? Cum sa nu pierdem orientarea catre cultura? Cum va afecta schimbarea asta ceea ce (trebuie si/sau vrem sa) stim si ceea ce (trebuie si/sau vrem sa) putem? Ce ramane important?

Sunt intrebari pe care ni le punem si pe care, in aceeasi masura, vi le punem si voua. Se pare ca suntem, cu totii, nascuti cu capacitatea gandirii divergente. Poate a sosit timpul sa regasim creativitatea si curajul de a da voce propriilor idei.