31 oct.

Frica pazeste bostanaria

Ce poate sa ajute la dezvatarea fricii? Poate… o sarbatoare? Una care sa combine veselia cu sperietura, curajul cu dezgustul?

 

Paianjeni, ranjete, lilieci, fantome, gandaci, scheleti… nu ne intalnim cu ei, decat daca tinem mortis. Sarbatoarea asta este de import. Nu i-am gasit alta utilitate decat aceasta: un pic de distractie gen carnaval si ideea ca frica…pazeste bostanaria.

Putem scapa de frici? Cu siguranta ne putem antrena macar putin… Putem sa facem un fel de simulare… sa ne jucam de-a frica, costumandu-ne, poate tipand artistic unii la altii… dansand, pictand lucruri inimaginabile, participand la o piesa muzicala interactiva a muzicianului George Turliu, ,,cu dovleci si lilieci, vrajitoare si pisici, melodii si licurici”, transformand dovlecii … sau mandarinele in personaje de speriat, gustand un jeleu chiar daca stii ca ai sansa sa fie cel acru.

Trick or treat? Süßes oder Saures?

26 oct.

Imperfectiunea excelentei

Pana si excelenta… e imperfecta (si de ce e bine ca e asa)

 Cel mai probabil, de cand exista scoala si de cand au inceput sa mearga copiii la scoala, oamenii mari (adica parintii si educatorii) au incercat sa o aduca… la perfectiune. Astfel incat, in ziua de azi sunt foarte multe criterii si optiuni pentru o scoala buna.

Cum vad parintii excelenta?

Parintii au de ales. Unii isi doresc pentru copiii lor mai ales o scoala fara frica, fara note, fara stat prea mult in banca. Altii vor obisnuinte care duc la rezultate bune si studii inalte. Toti insa stiu un lucru: copilul trebuie sa fie in centrul atentiei. Cu talentul si potentialul lui, cu felul lui de a fi, mai nou, cu alegerile lui. Viziunea de ansamblu a parintelui presupune continuitate si armonie, transmiterea unor valori, a unei culturi, a unor atitudini (nu de putine ori acelea pe care ar vrea sa le transmita el insusi, dar nu mai are timpul necesar, sau nu l-a avut niciodata).

Ce inseamna insa scoala? Si ce ii ramane parintelui si numai parintelui de facut… si are timp, pana pe la 18 ani… sau 21…

Din avion, rolul parintelui in excursia copilului in tara invatarii e sa stranga sireturile intre idee, emotie, abilitate si atitudine. El e primul dascal: are instrumente ca povestea, dialogul si jocul – cele mai de succes si in gradi si la scoala … si chiar in viata, nu?

Ceea ce e nevoie sa inteleaga parintele (si in aceeasi masura educatorul, invatatorul, profesorul si, desigur, copilul), este faptul ca scoala este o calatorie. Scoala este un proces care aduna, bob cu bob, cunostinta dupa cunostinta, experienta dupa experienta, din ce in ce mai mult in bagajul de viata al tuturor. Scoala este plecatul zilnic de acasa in lumea mare, in tara continuturilor, apoi in tara competentelor, apoi a concurentei, apoi a performantei.

Vazuta asa, scoala devine o lume in care perfectiunea nu este niciodata o destinatie. Perfectiunea este calatoria bine facuta.

Si educatorii? Ce este pentru ei excelenta?

Gradinita e prima oprire pe drum dupa acasa, este extensia lui acasa, tara in care copilul va invata poate chiar incepand cu “dorul” de acasa sau de mama, pentru ca educatoarea il va ajuta sa oglindeasca ce simte in ceea ce face. Tara formelor, culorilor, anotimpurilor, povestilor, cantecelelor, ghicitorilor. A invatarii ca stare de bine. A descoperirii puterii cuvintelor si gesturilor. Sunt cu adevarat ani magici!…la sfarsitul carora copiii par a intelege ideea de calatorie si sunt dornici sa o continue…

Sa ne intoarcem la educator. Si el e intr-o continua calatorie. Dincolo de obiectivele de predare de la clasa, educatorul este cel care genereaza procesele de invatare prin cea ce face cu cei mici si cum. Empatia, caldura, disponibilitatea, dar si autoritatea sunt cele care creeaza relatia, care este mai importanta decat continuturile, pentru ca determina atitudinea de invatare pe termen lung. E important cum zambeste educatorul, cum se imbraca, cum miroase, cum reactioneaza, cum structureaza relatia (chestii care nu se negociaza, chestii fata de care arata flexibilitate)… ce oglindeste – cum vorbeste, cum povesteste, cum se joaca. Ce simte si ce gandeste. Ce atitudine emana. Este un mod de viata… vocational. Si educatorul este constient de asta din ziua in care a “imbracat” aceasta meserie.

Calatoria educatorului se masoara in ce este si ce face el. Excelenta devine o stare de cautare, de inovatie, de autodidacticism, de curaj in a experimenta ceva nou. E starea de invatare. Pentru ca, intr-o institutie de invatamant… mai ales cei mari invata.

25 oct.

Süßes oder Saures

Marti, pe 31.10, asa cum sta bine oricarei Companii Mici si pline de copii voiosi, organizam „Süßes oder Saures”, carnaval cu bostani, fantome si lilieci… si nu numai … facem glume si farse (cat se poate de candide si prietenoase), povestim despre frica, ne jucam cat cuprinde si poate avem timp sa vedem un desen animat despre un conte din Transilvania si hotelul sau…

O costumatie sau diverse elemente de costum ii va face pe copiii dumneavoastra sa se simta fericiti si importanti.

Pentru a veni in sprijinul dumneavoastra, va punem la dispozitie oferta cu costume specifice de Halloween a Atelierului Mama in Actiune. Intrebati-ne de ea! 🙂

Atelierul Mama in Actiune si Asociatia Valentina Romania au ca principale obiective prevenirea abandonului scolar si reinsertia profesionala. In cadrul proiectelor lor sunt sprijinite peste o suta de familii din sectorul 5, Bucuresti. Detalii impresionante gasiti la http://www.valentina-romania.ro .

Ne vom bucura de o zi speciala la Compania Mica si de asemenea de sprijinul pe care impreuna il putem oferi celor de la Asociatia Valentina Romania, ale caror valori si proiecte caritabile merita sustinute.

09 oct.

Cu gatitul la gradi

Mai intai ne jucam de-a gatitul la nisipar si mancam impreuna delicioase chiftelute si prajituri de nisip – cu arome si texturi perfecte. Apoi transportam deliciul in bucatarie: facem covrigi, smoothie, inghetata, salata de fructe,… apoi avansam la lucruri serioase: facem zacusca, punem muraturi. De fapt ne ocupam de un set intreg de rutine, atitudini, continuturi. Spalatul pe maini are alta valoare cand mainile noastre gatesc si nu au voie sa fie bagate in gura cu nici un chip, curatatul legumelor se dovedeste anevoios, dar el trebuie facut, gusturile trebuie potrivite (si degustarea se face cu cate o lingurita care merge apoi la spalat), condimentele sunt foarte importante si ne cuceresc prin aroma lor. Luam ingrediente si le transformam cu migala in delicioase feluri. Luam bunavointa si o transformam in munca de echipa. Luam rabdarea si o traim asa cum trebuie: de la momentul in care am pus muraturile la borcan pana la momentul in care gustam primul castravete… rabdarea se cizeleaza… Apoi mai facem sarbatori – cum ar fi cea a recoltei – cu concursuri de ghicit prin degustare sau memory tactil cu legume sau cate o mandala…

Credem cu convingere ca ceea ce mancam astazi determina cat de sanatosi vom fi pe viitor si ca obiceiurile alimentare sunt importante si trebuie educate.  

De aceea cultivam si acest aspect. Gatim sanatos impreuna cu copiii.