19 mart.

La cofetarie

compania mica

Luam o reteta a bunicii pentru fursecuri, simpla dar savuroasa:

  • 500 g faina
  • 400 g zahar si cateva pliculete de zahar vanilat
  • 400 g nuca de cocos rasa
  • 1 praf de copt
  • 1 praf de sare
  • 2 oua intregi si 6 galbenusuri
  • 240 g unt

Apoi luam copiii, ii lasam sa se spele temeinic pe maini. Le dam explicatii, ii asistam, dar ii lasam pe ei sa puna ingredientele, sa separe ouale sa amestece toate ingredientele la temperatura camerei si sa framante un aluat, care apoi are nevoie de putina odihna la frigider, pana se incalzeste cuptorul la 180 de grade.

Tot copiii fac apoi intre palme bilute cat o nuca mica, pe care le pun in tava de copt pe hartie.

Urmeaza perioada cea mai grea: asteptarea pana se coc auriu-aramii si se racesc.

Nuca de cocos si-a lasat magia in aer. E atmosfera ca de Craciun.

Sunt crocante si aromate.

Satisfactia e uriasa: sunt bune si pleaca si cu o punguta , pentru cei de acasa.

In fiecare joi, la Compania Mica e … cofetarie.

16 mart.

Jocul aduce bucurie

joc

La Compania Mica ne tot jucam, de acum …sa tot fie zece ani si mai bine.
Jocurile sunt la mare pret si cautare.
Mai ales cand le rotim si brusc apare pe raft un joc vechi… dar foarte indragit! Mereu e unul care ii cucereste pe toti.
Toata lumea il doreste, tocmai pe acela. Ce e de facut?
Pana sa gasesc eu o solutie, ei si-au adus aminte sau au citit instructiunile, au potrivit piesele sau cartile si au si hotarat cum sa faca:
– Jocul se joaca in cinci, dar noi suntem noua, deci patru dintre noi fac echipa cu cate un alt jucator.
– Dar mai sunt si alte jocuri, incerc eu.
– Nu, e bine asa.
Febra dureaza cam trei patru zile.
Se ajuta intre ei la teme, citesc, isi termina sarcinile de lucru si cer jocul. Un singur joc.
Comenteaza, critica, rad unii de altii, dar prieteneste, rad mult. De bucurie. E jocul care are efectul asta.
Jocul aduce bucurie. Dar e ceva ce stim cu totii.

11 mart.

Cu masca si cu zambet

masca

Eva este o fetita foarte hotarata! Dupa mai multe luni de online in care a fost foarte disciplinata, cooperanta si interesata de invatatura, a revenit la gradinita, la programul scurt. Cu bucurie. Multa.

A crescut. Are o codita castanie poznasa si ochi verzi foarte vioi… cu care masca albastruie pe care o poarta neintrerupt se potriveste de minune. Mai ales ca pe masca este imprimat si un zambet sugubat!

In rutinele noastre zilnice trebuie sa avem mare grija de momentele in care copiii mananca, beau apa, isi sterg nasul. E vorba de distantare, de spalat pe maini, in cazul unora… de modul in care umbla cu masca.

Dar Eva nu isi atinge masca! Am realizat ca de cand a revenit nu i-am vazut zambetul de sub masca, deloc! Nu doreste sa manance, nu ii e sete – desi are sticluta proprie de apa, nu am vazut-o sa bea. Ne-am ingrijorat, mai ales pe partea asta…

Apoi intr-o zi a venit solutia, tot de la Eva: „Vreau sa mananc gustarea, dar in alta incapere, unde sa fiu singura…” Dupa ce se spala pe maini (si acest lucru ar merita un mic articol) si ia gustarea, se duce in sala de pian, unde orele incep mai tarziu, inchide usa dupa ea, da masca jos si isi potoleste foamea si setea.

Eva a inteles sa aplice noile reguli intr-un mod care sa ii dea siguranta ca ramane sanatoasa si si-a inventat-o pe a ei: „Imi dau masca jos doar cand sunt singura!”

Desigur speram ca in timp sa avem privilegiul sa ne vedem din nou zambetele unii altora.

Totul va fi bine!

15 ian.

Atelierul despre foc (in limba germana) – 21 ianuarie 2021

evenimente

De ce un atelier in limba germana despre foc?

Pentru ca este o foarte buna ocazie de a exersa limba germana si de a afla lucruri noi si utile despre  cea mai veche și durabilă descoperire a omului, FOCUL.

Invatam de ce  este focul bun si de ce poate fi rau, cat este de important si de util in viata noastra, cum poate deveni o amenintare si cum ne putem feri.

Raspundem in cadrul atelierului la urmatoarele intrebari:

Ce utilitate are focul?

De ce anume are nevoie focul ca sa existe?

Cum ia nastere un incendiu?

Cum ne comportam in caz de incendiu?

Cum se stinge un incendiu?

29 dec.

Eroii acestor vremuri

copii

Sunt curajosi, se adapteaza, rezista fricilor (noastre), tensiunilor, schimbarilor, vremurilor. Cu zambetul pe buze, cu dragalasenie, online sau distantati. Nu le e usor, dar nu se plang. Poarta masca. Inteleg mai bine decat ne inchipuim gravitatea situatiei si nevoia de noi reguli. Nu le refuza, dimpotriva, le exerseaza si incet-incet si le asuma.
Ei sunt eroii pandemiei acesteia: copiii. Sunt alaturi de noi, de cei mari si ne ajuta sa ne depasim problemele, sa ne concentram atentia si speranta acolo unde trebuie.
Uitati-va la ei si invatati: ei sunt seriosi si jucausi, atenti, dar increzatori, o iau de la capat, verbalizeaza problemele, se sprijina intre ei.
Acum, la sfarsit de an le multumim!

24 nov.

Cafeaua de dimineata

gradinita germana

Diminetile la Compania Mica sunt blande si voioase, uneori chiar generoase. Copiii sunt proaspeti, vorbareti si mancaciosi. Inainte insa sa soseasca primul copil, sosesc primii membri ai echipei, asa, putin mai devreme, cat pentru o cafea buna, si inca una, poate o imbucatura impreuna si o scurta pregatire. Un scurt respiro inainte de du-te vino-ul diminetii, al zilei, uneori. Oamenii aduc cu ei omenescul lor cald si invaluitor – o valoare pe care o apreciem, o sustinem si de care ne bucuram. O zacusca, un ceai nou, o reteta, o problema la care asa, ca la bucatarie, apare si solutia, propuneri, aduceri aminte, e ziua copilului meu, luati niste gogosi. Sentimentul acela al diminetii este bun de avut, de primit, de dat mai departe.  Zambete pe sub masti, intelegeri omenesti, legaturi … care cu timpul devin puternice. Atitudinile prietenoase si politicoase sunt aceleasi pe care incercam sa le transmitem copiilor. Este normal sa le exersam intre noi in fiecare zi. Si sa ne bucuram impreuna de timpul pe care ni-l acordam inainte sa incepem munca.

18 nov.

 Luati loc, va rog!

educatie

Se poate si doar cu planse, cu schite, fise de lucru sau cu filmulete online sau soft educational. Dar atunci cand faci din invatare un eveniment, te asiguri ca faci ceva de neuitat. Pentru ca procesul este foarte delicat. Si e mimetic. Si e declansat de o surpriza, de o rupere de ritm. Transpar atat dedicatia cat si inventivitatea educatorului, se vede pregatirea, se simte gustul pentru realitatea frumoasa (realitatea frumoasa e cateodata facuta, pregatita,… bibilita). Si apoi implicarea copiilor, rolurile pe care si le iau si pe care le joaca. Eu sunt la restaurant. Eu sunt la nunta! Eu sunt la o petrecere. Si petrecerea continua cu imaginatie, transfer de continuturi, abilitati, limba germana, exercitiu social si consolidare de bune maniere. Cand trece chelnerul, nu uitam sa ii cerem nota. Politicos.

26 oct.

Habemus civitatem

gradinita online

Avem o comunitate.

Mica. Dar inimoasa si hotarata. Parinti dedicati, adulti responsabili. Oameni autentici, curajosi in fata schimbarilor si pregatiti sa reactioneze, sa contribuie cu solutii. Si cu bani. Ceea ce in ziua de azi este un semn de…foarte buna intelegere a situatiei. Si de comunitate cu valori comune.

Si acum povestea.

Introducere. Compania Mica se confrunta cu dificultatile momentului… cum ar fi, printre altele, sa incerci sa educi copii… cu restrictii, cu distantare, cu teama in fata necunoscutului, cu sentimentul ca poate ai scapat ceva din vedere, ca mai poti introduce inca o masura de precautie in plus, desi nimic nu garanteaza … efectul sperat. Si dincolo de ingrijorarile, care ne insotesc pe toti, cu alte dificultati mult mai palpabile.

Actiunea. Ne gandeam sa achizitionam pentru toate salile din Compania Mica purificatoare de aer performante, care sa sporeasca nu doar calitatea aerului ci sa creasca si nivelul de igiena in spatiile in care copiii petrec multe ore pe zi. Am cautat cea mai buna solutie. Ea ne depasea cu mult bugetul de investitii, vlaguit din martie incoace… semnificativ. Pentru ca vine sezonul rece si umed si nu mai putem face activitatile doar afara … aveam de facut ceva ca sa atingem si acest obiectiv important. Am impartasit preocuparea noastra cu mica noastra comunitate de parinti.

Punctul culminant: reactiile au fost peste asteptari! Ce oameni faini! S-au implicat cu totul: au contribuit personal, au gasit solutiile optime, discounturi de pe unde se putea. Si rezultatul e ca …avem purificatoare! Aer curat, copii in mai mare siguranta, linistea parintilor, echilibrul si increderea educatorilor!

Am inteles ca nu avem doar purificatoare. Ci mai ales o comunitate matura si valoroasa.

Ii suntem recunoscatori.

10 oct.

„Pasi mici”

gradinita in limba germana

Cat sunt acasa cu parintii, copiii invata sa fie fericiti, sa vrea, sa se adapteze vietii, mediului, sa faca pasi, sa ia mici decizii.

Invata sa fie, sa se manifeste prin comportament, mai tarziu prin limbaj. PRIN MIMETISM… Metoda eficienta pe care nu o abandoneaza decat atunci cand valoarea ei scade de tot. Lor li se pare important sa fie ca ceilalti si mai apoi sa fie cum decid ei, in functie de toti factorii din jur.

Cea mai importanta decizie pare a fi aceea de a vedea fericirea in jur, prin urmare de a-i face fericiti pe cei de alaturi.

Acestia sunt factori de invatare si, printre ei, importanta este relatia cu ceilalti si confruntarea dintre interesele (nevoile) proprii si interesele celorlalti.

Parintii au rolul lor de zei si obectivele lor de dezvoltare a copilului pe termen lung.
Bunicii au rolul lor de magi si zane bune (ei nu cer nimic, nu refuza nimic… rolul lor e cu atat mai important cu cat… parintii par ca nu il accepta… de la ei copiii invata ca fericirea e gratis!)

Ajungand la gradinita, copilul se intalneste cu educatorul, care are obiectivele lui (date de programa nationala, de exemplu, si altele, date de vocatie, instrumentele de educatie pe care si le-a dezvoltat). Cu educatorul relatia e alta. Pozitiva, fara cea mai mica indoiala (altfel relatia NU EXISTA), dar in grup, cu reguli, structura, rutina, dialog, descoperire… si mai nou ,,online”.

Ce invata copilul alaturi de educator (chiar si la distanta)… e poate cel mai important: ca e pe cont propriu si ca asta e bine.
Compania Mica

02 sept.

,,Pa, tati!”

gradinita cu predare in limba germana

De la 1 septembrie ni se va cere precautie, respect, grija, curaj… si rabdare. Inceputul de an ,,grădinaresc” ne pune în situatia de a constientiza valorile enumerate mai sus, de a le pune in discutie impreuna cu copiii nostri, cu familia, cu cei in contact cu care venim in mod normal. Repet: normal.

De ce e important? Si ce e normal?

Pe de o parte avem ocazia sa realizam ca mult din cotidianul nostru este trait ca automatism – cand de fapt in spate se ascunde cate un principiu valoros, bun de transmis mai departe. Pe de alta parte modul in care ne adaptam la o situatie dificila, poate chiar periculoasa, genereaza comportamente benefice, care pentru o perioada mai scurta sau mai lunga vor defini acest ,, normal” al relatiilor noastre.

Ne spalam pe maini, purtam masca, dezinfectam, pastram distanta din precautie, respect, grija. Ne strecuram printre dificultatile zilei cu curaj si … avem rabdare sa facem lucrurile corect, sa le ducem cu bine pana la capat. Si cu sanatate.

S-a dus vremea vitezei si neatentiei. Parintele care isi va aduce de la 1 septembrie copilul la Compania Mica, il va preda nu doar cu zambet si politete, ci si cu precautie, respect, grija, curaj si rabdare – va astepta, la distanta necesara, cu masca pusa, afara in aer liber, alaturi de copil, pana cand acesta va fi preluat.

,,Pa, tati!”

,,Pa, iubire! Nu uita sa ai grija de tine si de altii, asa cum am povestit pe drum!”

Un alt element benefic al ,,procedurii” este ca pe nebagatelea de seama copilul va invata sa se ,,preia” singur*, intrucat contactele trebuie limitate cat mai mult – se va dezinfecta singur, isi va schimba incaltamintea singur, isi va atarna haina pe umeras singur, se va spala pe maini temeinic, va fi din ce in ce mai atent la ce atinge, ce foloseste, la convietuirea cu cei din jur, asa un pic mai la distanta.  Si vor purta si masca daca e nevoie.

 

* singur, dar sub supraveghere

photo by prostooleh / Freepik