21 nov.

Despre balauri mari si mici… Ba nu. De fapt, doar mici!

Gradinita Germana

Sa nu va mirati: gradinitele sunt pline-ochi de povesti.

Povestile din carti, povestile pe care cei mici le aduc din bratele parintilor si bunicilor, povestile pe care si le spun uneori singuri – macar de am avea receptori antrenati pentru ele. Iar pe langa aceste povesti, se mai intalneste in gradinitele noastre un anume tip, mai special, de poveste, pentru care iti cam trebuie o pereche imaginara de ochelari – desigur, si ei speciali. Aceste povesti nu sunt de la inceput povesti. Ele sunt, in prima faza, experiente transformatoare prin care trec toti copiii de gradinita, in cadrul grupului.

Sa fim specifici: e vorba de POVESTEA CONFLICTULUI

La Compania Mica, credem in puterea formatoare a povestilor. Suntem o institutie de invatamant in care toata lumea invata: este un principiu unitar si sanatos – fie parinte, fie copil, fie educator… Avem cu totii sansa sa invatam cate ceva, sa renuntam la comportamente vechi, la idei prafuite si sa imbratisam o solutie proaspata si benefica pentru toti. Sa ne simtim bine in relatie unii cu ceilalti. Si sa avem incredere ca fiecare isi face treaba.

Povestea conflictului este intotdeauna o mare provocare, tocmai pentru ca ne plaseaza intr-o situatie care cere imperativ invatarea si, ca si consecinta, schimbarea de comportament.

Introducere: doi copii intra in conflict

Am trait cu totii astfel de situatii – in copilarie sau mai apoi, ca parinti. In cadrul grupului, copiii se joaca, interactioneaza, testeaza diverse variante de raportare la ceilalti copii si, cateodata, varianta conflictului isi prezinta tentatia formatoare. Ei, si atunci se intampla… CONFLICTUL!

Cuprins, varianta 1: educatorul mediaza si balaurul ramane mic

Educatorul are multe avantaje in pozitia de mediator: in primul rand, daca e un bun educator, are vocatia invatarii si educarii; in al doilea rand, este mai detasat decat un parinte, de exemplu, si are sanse mai mari sa trateze un astfel de episod intr-o maniera echilibrata.

Ca sa exemplificam, un educator gestioneaza un astfel de episod actionand pentru restabilirea armoniei si tratarea celor implicati in cheie emotionala pozitiva. El va initia un dialog pe tema incidentului si il va conduce astfel incat toti sa inteleaga ca e dezirabil sa renuntam la conflict, deoarece nu are consecinte benefice. Educatorul reuseste de cele mai multe ori. Toti sunt de acord ca ziua poate merge mai departe cu tot ce are ea placut de oferit. Incidentul devine poveste, iar balaurul ramane mic…

Cuprins, varianta 2: parintele-justitiar de vestiar si balaurul cel mare

Manat in actiune, de cele mai multe ori, de emotii navalnice si sentimentul de protectie fata de propriul copilul, parintele poate incerca, uneori, sa isi asume un rol justitiar. Am vazut nu de putine ori diverse moduri ale parintilor de a rezolva conflictele copiilor lor cu ceilalti copii. Unele dintre ele cu un impact cert… doar ca deloc in nota pozitiva. Cand un parinte incearca sa “educe” prin adresare directa copilul “celalalt” sau chiar “parintele celalalt”, pentru un episod adesea trecator sau de o importanta redusa, el nu face altceva decat sa dea acelui episod o importanta necuvenita in ochii copilului, care probabil a si uitat despre ce e vorba. Si asa se nasc balauri mari, care devin, in timp, mult mai greu de gestionat, in primul rand pentru copil si parintele sau.

Incheiere: la gradi si peste tot, balaurii mici e bine sa ramana mici

Ce invatam digerand un episod din vasta poveste a conflictului? Sa ne ferim de balaurii mici cu blandete, sa credem ca toate povestile se incheie cu bine, sa reactionam cu haz si curiozitate la lumea celor mici… Sa avem incredere in ideea ca educatia e un proces in care 20% este intamplare si 80% este ce facem noi din ea si ca acest procent urias din terenul nostru este o sansa mare sa invatam, si noi, si copiii, cum e sa fii rabdator, intelegator si corect.

fb-share-icon0
fb-share-icon42

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *